Aveam vreo 10 ani; și nu exista un fan Winnetou mai mare ca mine în toată preeria balcanică.

Și când mergeam la bunici, lângă Drăgășani (și vinu-i dulce), nu aveam cu cine mă juca, că satul era aproape părăsit; dar nu simțeam lipsa vreunui tovarăș, pentru că aveam mintea atâta de mobilată de cowboy și indieni, că vedeam irochezi, comanși și sioucși peste tot! Și toate gardurile de mărăcini ale bunicilor deveneau ținta sabiei mele de alun a lui Old Shatterhand, aiaiai, tăia Old Shatterhand la mărăcini ca pe pătrunjel în pastele cu fructe de mare!

campie-infinita
Până umpleam câmpia de alopecie

Mno, și într-o seară, când bunicii nu erau atenți (stăteau la un vin oltenesc pe prispă, cu părinții gropărești), Groparu din neamul apașilor, care era totodată și Old Shattehand, a șterpelit de la fețele palide o cutie de chibrituri.

Pe care a pus-o, ca pe un bun de preț, în punga cu medicamente a vraciului, pe care o purta mereu cu sine, chiar și în cadă.

Apoi, apașul Groparu Old Shatterhand și-a înfipt wampum-ul lângă stâlpul sacru (ceva corcoduș uscat pe care Tataia uitase să-l taie), și-a scos penele de curcan-vultur din scalp și a intrat să înnopteze în wigwam (adică sub lemnele pentru iarnă, lungi de 3-4 metri, ridicate în jurul unui dud, sub care îmi făcusem eu un culcuș), Manitou-ajută.

Apoi, dintr-o dată, wigwam-ul gropăresc a fost atacat de lupi! Și de coioți și de pume! Că așa era scenariul, afară se făcuse iarnă peste noapte și jivinele pădurii pofteau la proteină din carne de viitor blogger!

Ce altă cale de a respinge fiarele preeriei americane există, în afară de foc? Niciuna. Așa că Groparu Old Shatterhand a scos chibritele șterpelite, a aprins un șomoiog de paie cu nițică baligă de vacă uscată pe ele, apoi niște surcele și vreascuri strânse mai din timp…
– GROPARE, CE FACI ACOLO? (tata; că deja se auzeau lemnele cum trozneau sub foc)
– NIMIC!!!!!!!
– MĂ!!!! CE ARDE????
– Mă lupt cu coioții, zic. Și cu pumele. Nu veniți! Salvați-vă până mai puteți!!!!

E, nu veniți… că deja auzeam pașii grei ai lu’ tata… aiaia, îmi zic, să vezi tu acuma ce chelfăneală îmi iau! Dau să sting focul… mno, pas de mai reușește, că deja trebuiau niște găleți de apă serioase.

Găleți pe care tata, cel mai calm oltean ardelenizat din Balcani (posibil și din plaiurile apașilor, ba chiar și ale comanșilor), le-a aruncat cât ai clipi, să nu ia foc satul și să nu-i trimit pe toți în veșnicele plaiuri ale vânătorii.
– Mă ficior… da’ ce-ai avut în cap, mă?
– Păi… am vrut să salvez tot pueblo! Tu n-ai văzut ce coioți erau la intrare în wigwam?
– Ce coioți, mă Gropare!
– A, nu i-ai văzut? Normal, se speriaseră de pume!! Așa pume uriașe n-am văzut în toți Munții Stâncoși…

Mno, ce să mai zică tata, că n-avea cu cine… dar până-n ziua de azi mă tot întreb cum de nu m-o certat, ca să-mi bag mințile-n cap… și abia amu cred că am înțeles: păi, nu m-o certat pentru că i-a fost frică să nu-l certe, și pe el, bunicu’! ”Ce-l tot cerți, mă?” – așa zicea bunicu’.

Mno, special pentru copilul din tine și pentru copilul tău, Cartoon Network lansează o nouă serie din Ben 10, serialul de animație în care Ben Tennyson, un băiat de 10 ani, salvează lumea cu ajutorul prietenilor săi și cu un dispozitiv-ceas special, Omnitrix, cu care se poate transforma în 10 creaturi, fiecare cu o anumită putere. Poți câștiga un skateboard și cască personalizată cu Ben 10 (Ben va avea mereu 10 ani, ca de altfel mulți bărbați adevărați pe care-i cunosc) PLUS un voucher de 1300 de lei la magazinul Spokes dacă îmi scrii un comentariu sau îmi lași link cu postarea ta scrisă pe Facebook (sau oriunde vrei) în care rememorezi cum ai reușit să salvezi lumea când aveai vreo 10 ani. Hai, baftă, copii eterni de 10 ani, comentați și scăpați-mă de premii!

PS: Câștigătorul va fi anunțat săptămâna viitoare. Și, pentru numele spiritelor preeriei, comentați-mi cu adrese de mail valide!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. Adriana Reply

    Doamne,cand eram mica il iubeam pe Old Shatterhand!Dupa ’90 am cumparat toate cartile lui Karl May,de la anticariat,evident.Gandeam ca o sa citeasca si fiica-mea,da de unde!Pe la 10 ani visam sa inventez un medicament ceva sau mai exact o substanta miraculoasa,nu stiam nici eu la ce va folosi dar lucram intens.In acest scop,cand mergeam in vacanta la tara, caram ascunse in bagaje eprubete,pahare Erlenmeyer,baloane si alte rahatele de laborator aduse de mama acasa conform traditiilor socialiste.Nu vrei sa stii ce combinatii poate face un plod in numele stiintei:apa cu mormoloci,scuipat,muci,zeama de cirese,ma rog,tot secretii vegetale si nu numai.Cobaii erau papusile din cauciuc sau papusile-porumb,dupa ce le impleteam frumosul lor par aramiu.Alea din cauciuc erau imune,despre alea de porumb nu stiu nimic pentru ca plecam la sfarsitul vacantei.Shipurile,cum spunea matusa cu accent moldovenesc,le ascundeam in fundul gradinii de ajunsese sa creada cand le-a gasit ca-i face careva farmece.Si fiindca nimic nu-i la voia intamplarii,peste multi ani,mi-am schimbat profesia ajungand asistenta.Acum administrez substante autorizate!

  2. Nemultumitu' Reply

    Uite d’ aia imi vine sa mor cand vad plozii de la trei ani in sus cu tablete & telefoane. Nu tu o prastie, un tuberman (hai, ca stiti ce-i ala), o miuta, nimic. Pai daca nu spargea macar un geam pe vara, sau daca n-aveam genunchii beliti parca nu era vacanta intreaga. Tare as vrea sa vad ce amintiri or avea astia, cand or fi mari, frate ?

  3. Bula Reply

    Mno.
    Bunicul taia porcul de Craciun. Cum a fost obiceiul.
    Prajit cu paie imprastiate pe Balaur.
    Iar la imprastiere s-a mai imprastiat paie si prin curte.
    Macelaru si cu asistentii aruncau paiul cu furca pe Ghita raposatul si isi udau gatul uscat de caldura si fum cu cate o dusca de palinca dintr-ala barbateasca.

    Si la un moment de neatentie, focul a inceput sa fuga prin paiele cazute in curte, vreo 2-3 pasi de la animal.
    Si m-am facut POMPIER, exemplar !
    Repede am bservat sticla cu lichidul transparent (nu galeata cu apa, ca era mai greu) care era inca pe jumatate pliba si ZVAC ! – lam turnat peste focul care a luat-o razna in curte.
    Iar in secunda urmatoare au fost in flacari si cei doi baloti de paie aduse de rezerva pentru prajeala. Pana au observat macelarii, au ars mai tare ca porcul. Complet.

    Nenorocire mare, s-a ramas fara combustibil la Porc !
    Adica fara PALINCA.

    Dar cum sa-l inveti minte un copil de 10 ani ?
    Nu m-au certat. Doar bunicul m-a trimis pana la vecin sa aduc alti doi baloti de paie. Pe umar. 🙁
    Ca doara palinca a fost inca destula de la cazan, ca s-au fiert peste 200 litrii, inainte cu o luna . . .
    😀

  4. Cam Reply

    Nu stiu altii cum sunt (eu am fost mai grasun, acum sunt la fel, doar ca mai mult, gen obez, de nu puteam sa ma urc in dudul din fata portii si ma impingeau prietenii de fund, apoi, ca sa cobor, imi aduceau un balot de paie, sa sar direct, ca nu puteam sa cobor felineste), dar si eu tot la bunici am cele mai frumoase/palpitante amintiri din copilarie. Si am fost mai norocos ca altii, ca am avut 6 bunici: 2 din partea tatalui, 2 din partea mamei (parintii naturali) si inca 2 tot din partea mamei (parintii adoptivi, unchiul si matusa ei). Asa ca aproape 3 luni de vara stateam cu schimbul pe la fiecare, ca erau in localitati diferite. Chiar ieri navigam cu Street View pe fostele ulite principale din Apold, jud. Mures, unde au trait cei mai indragiti bunici, cotind pe ulitele secundare in mintea mea, de parca eram inca acolo.Si acum imi curge o lacrima cand ma gandesc la ei, si inca mai simt cum calc pe iarba tunsa scurt de gastele si ratele lasate pe afara, sau pe cate un gainat proaspat. Si mai aud clopotelul de la portita cum suna de cate ori intram sau ieseam. Daca stau bine sa ma gandesc, inca mai simt durerea loviturii in frunte de atunci cand am intrat cu carul de fan, cocotat in varf, si n-am fost atent la bolta de deasupra portii mari. Inca imi amintesc cu drag de Matei, tovarasul meu credincios, care ma simtea inca de cand eram la poarta si latra vesel din sura aflata in fundul curtii. Doamne, ce vremuri! Avea bunicul 2-3 oi, 2 porci, 2-3 miei si pasari, ba chiar si iepuri. Si o iapa uriasa, Stela o chema. Galetusa cu laturi oparite cu grija de bunica pentru porci eu o caram, si-mi era drag Ghituca, chiar daca primul lucru pe care-l faceam cand ajungeam la bunici si intram in grajd era sa chem porcul aproape si ii trageam o flegma intre urechi, asa, de facut cunostinta, dar apoi il scarpinam si-i faceam un masaj dorsal ca sa spele rusinea scuipatului. Impreuna cu fratii mei am facut-o de multe ori lata, dar niciodata nu am fost batut, cel mult certat sau amenintat cu degetul mare, insemnand: lasa ca-ti arat eu tie! Si cum eram eu in ultima saptamana de vacanta de vara, frate-meu mai mare, care “avea darul suptului” de mic, m-a indemnat si pe mine sa gust din mustul proaspat facut din strugurii din curte. Ce sa vezi, mi-a placut atat de tare, ca am baut vreo 2 litri in jumatate de ora, m-a apucat euforia (apoi si cufureala, dar asta-i alta poveste) si m-am dus sa dau de mancare la oi. Una singura a fost mai hapsana si tot mai cerea boabe, iar eu, atins de Bahus, i-am dat vreo 3 cani de 1 l cu boabe de porumb, de s-a umflat saraca oaie si a inceput sa behaie de durere. De parca asta n-ar fi fost de ajuns, m-a pocnit si inspiratia de a le da otava mieilor, dar astia au fost mai norocosi, ca m-a vazut bunicul si m-a oprit la timp. Era cat pe ce sa-mi infig furca in degete, asa de tare ma ametisem. Noroc ca s-a oprit in tenisii de Dragasani, aia cu talpa rigida, si ca aveam picior ingust. Concluzia: oaia a trebuit taiata de urgenta, ca sa nu moara, si bunica s-a ingrozit cand a vazut cat porumb avea in stomac. Macar am mancat apoi pastrama si friptura gatit lent, al forno con legno, unde facea bunica 12 paini integrale zdravene, nu ca barhalele astea din comert pline de soia, malt si propionat de calciu. As mai avea si alte povesti, spre exemplu cum, aflat la ceilalti bunici de langa Fagaras, tata mesterea cu bunicul la Dacie, iar eu am pornit cumva bricheta de la priza de 12 V din bord, care era defecta, plasticul bordului s-a topit de la prea multa caldura, fiind inlocuit de o gaura uriasa. Mirosul gen ebonita de priza arsa i-a alertat pe ai mei si masina n-a luat foc, am scapat relativ ieftin. Sau am o alta amintire de proportii gastronomice de la bunici, cand am mancat ciuperci crude de pe camp, usor toxice, as zice, cu garnitura de carligei de vita de vie acrisori, si cum stateam eu asa in pat, cu oaresce disconfort abdominal, mi-a sarit voma din gat pana pe perete, in jet artezian, de am improscat icoana de pe perete si am stricat difuzorul agatat langa ea. Daca as avea timp, as scrie o carte cu toate amintirile mele din copilarie, ca tare multe sunt! In schimb, cand pun copiii la culcare, le mai spun lor din aventurile mele, si sotia crede ca adaug inflorituri, ca parca prea par scornite, dar nu-s! Parol, pe onoarea mea!

  5. Claudia Reply

    Vaaaaai, ce-mi mai placea Winnetou! Cind eram mica (ma rog, nu chiar asa de mica, prin clasa a 5-a – a 6-a), visam sa invat germana, sa-l citesc pe Karl May in original. No, cind am ajuns prin tari germane, mi-am indeplinit visul… ca sa constat ca Winnetou fusese foarte bine, chiar perfect tradus :))))))

  6. Ela Reply

    Hé, hé, precum Winnetou m- am facut frate de singe cu Lulu , de-a lesinat mama Cind m-a vazut cu taietura la deget !

  7. Alle Reply

    Știam eu câte ceva despre sexism încă de pe atunci. Care acuma-i subiect de mari dezbateri.

    Eu încercam să apăr femeile. Și mamele. Iar pentru că mamele au creat lumea, înseamnă că încercam să salvez și lumea, de fapt, nu?

    Așa că m-am apucat să scriu, la 10 ani, GHIDUL BĂRBATULUI PERFECT. Exact așa numit :)). Ca un decalog.. Cu reguli.
    Regula număru’ 1: când femeia vine acasă încărcată de plase, bărbatul trebuie să fugă și să i le ia el în cârcă.
    Doi. Când femeia vine acasă obosită de la servici, bărbatul trebuie să o întâmpine cu un zâmbet binevoitor și să o întrebe cum se simte.
    Regula număru trei: bărbatul nu trebuie să urle sau să ridice vocea ci să aibă glasul dulce și iubitor și să facă masaj.
    Și așa mai departe.
    Încă mai am manuscrisul. Părinții mei au râs, tata cred că s-a simțit cu musca pe căciulă că el a fost sursa de inspirație a ghidului meu ce se potrivește perfect cu un articol ce ar sta numa fain în tabloidele de femei din zilele de azi.
    În altă ordine de idei, frații mei de 4 și 6 ani se uită de pe acum la Ben 10, care o fost și subiect de tort o dată cu împlinirea vârstei unuia dintre ei. Io cred că s-ar bucura tare de-un asemeni cadou.

  8. Codita Reply

    Pana la urma, cine a castigat concursul asta? Sau ti-au hackuit aia din Myanmar premiile?

Leave a Reply to Alle Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *