Parcă alunecăm din ce în ce mai mult spre o nebunie generalizată

Ieri, în zona podului Traian, o mașină de Satu Mare aproape că intră într-o mașină de poliție fără însemne care venea de pe Decebal. Din mașina de poliție coboară un zdrahon (fără mască, firește!) care aleargă către mașina de SM care demarează în trombă. N-ai fi zis că era polițai decât dacă te uitai cu atenție la uniformă; oricum, îți trebuie ceva balls să fugi de poliție, nu?

Seara trec cu bine pe lângă mitingul cetățenilor suverani antimăscari…

…ca să nimeresc azi, pe strada Constanța, o mașină de curierat de mâncare (ceva Glovo, Tazz… habar n-am) care a claxonat fără întrerupere de la sediul NTT Data până la intersecția cu Iașilor. Era ora prânzului, probabil curierul se grăbea, probabil taximetristul din fața lui îi tăiase calea sau nu accelera suficient… nu vom ști niciodată, dar să auzi o mașină claxonând 200 m într-un oraș gol care se laudă că nu e Bucureștiul (în viziunea clujenilor, Bucureștiul este Kabul-ul României) a sunat ca-ntr-un film cu zombalăi.

Exact 40 de secunde mai târziu, unei alte mașini de curierat de papa (mașina din alt secol) îi moare motorul la zebră și durează alte 40 de secunde să o repornească, după opinteli, icnete și gemete din toți rărunchii. Cum naiba iau ăștia ITP-ul când pe mine m-au pus să-i schimb pragurile la mașină, nu voi ști niciodată.

La 600 m distanță, ajung pe același pod Traian, trec de cetățeanul care-și împinge trocariciul ăla cu cartoane, fier vechi și reciclabile…

…ca să îmi sară muștarul și să-l cert pe un cetățean care aruncă nonșalant chiștocul în Someș, deși se afla la fix 10 m de coșul de gunoi.

Și astea doar în 24 h.

De fiecare dată când scot boticul în lume am senzația aia nasoală de fin du monde, Marin-Preda-timpul-nu-mai-are-rabdare-cu-oamenii kind of shit. Claxoane, trafic nebun, antibotnițari agresivi pe stradă, șoșoci și guvern care nu mai e în stare să proiecteze autoritate nici cât un dictator american cu revoluțonarii pe treptele palatului prezidențial, de presă nu mai zic, că totul e varză.

Și sper să fie doar o părere ce am trăit zilele astea, dar îmi vreau Clujul înapoi! Clujul ăla fain, cu oameni cu bun simț care m-au cucerit acum un sfert de secol.