Ieri, în zona podului Traian, o mașină de Satu Mare aproape că intră într-o mașină de poliție fără însemne care venea de pe Decebal. Din mașina de poliție coboară un zdrahon (fără mască, firește!) care aleargă către mașina de SM care demarează în trombă. N-ai fi zis că era polițai decât dacă te uitai cu atenție la uniformă; oricum, îți trebuie ceva balls să fugi de poliție, nu?

Seara trec cu bine pe lângă mitingul cetățenilor suverani antimăscari…

…ca să nimeresc azi, pe strada Constanța, o mașină de curierat de mâncare (ceva Glovo, Tazz… habar n-am) care a claxonat fără întrerupere de la sediul NTT Data până la intersecția cu Iașilor. Era ora prânzului, probabil curierul se grăbea, probabil taximetristul din fața lui îi tăiase calea sau nu accelera suficient… nu vom ști niciodată, dar să auzi o mașină claxonând 200 m într-un oraș gol care se laudă că nu e Bucureștiul (în viziunea clujenilor, Bucureștiul este Kabul-ul României) a sunat ca-ntr-un film cu zombalăi.

Exact 40 de secunde mai târziu, unei alte mașini de curierat de papa (mașina din alt secol) îi moare motorul la zebră și durează alte 40 de secunde să o repornească, după opinteli, icnete și gemete din toți rărunchii. Cum naiba iau ăștia ITP-ul când pe mine m-au pus să-i schimb pragurile la mașină, nu voi ști niciodată.

La 600 m distanță, ajung pe același pod Traian, trec de cetățeanul care-și împinge trocariciul ăla cu cartoane, fier vechi și reciclabile…

…ca să îmi sară muștarul și să-l cert pe un cetățean care aruncă nonșalant chiștocul în Someș, deși se afla la fix 10 m de coșul de gunoi.

Și astea doar în 24 h.

De fiecare dată când scot boticul în lume am senzația aia nasoală de fin du monde, Marin-Preda-timpul-nu-mai-are-rabdare-cu-oamenii kind of shit. Claxoane, trafic nebun, antibotnițari agresivi pe stradă, șoșoci și guvern care nu mai e în stare să proiecteze autoritate nici cât un dictator american cu revoluțonarii pe treptele palatului prezidențial, de presă nu mai zic, că totul e varză.

Și sper să fie doar o părere ce am trăit zilele astea, dar îmi vreau Clujul înapoi! Clujul ăla fain, cu oameni cu bun simț care m-au cucerit acum un sfert de secol.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. Attila Reply

    Gropare, nu alunecăm, e mai mult confirmation bias at work. Sau poate ai dreptate și de fapt suntem în echivalentul marii crize din anii 1930 cu toate urmările de rigoare.

  2. un om Reply

    Nu știu eu din astea. Azi mergem să-l conducem pe Bunu către stele. (Nu prea s-a plăcut cu covidul.)
    “Poate să-mi cadă în cap și o cărămidă” sunt anesteziat. Mi se rupe sufletul de copila mea de 7 ani care a început să aibă o colecție de stele pe ușă dormitorului.

    • Attila Reply

      Condoleanțe. Ș-apoi să nu iei bâta când vezi un șoșoc agitat sau un smecheraș care face mișto că tu “crezi” în virus.

  3. Basil Reply

    Aveam colegi la Sibiu ce făcuseră faculta la CJ. Povesteau ca dupa sesiune se inchidea orasul. Anii 2000.

  4. Remus Reply

    vrem la aparate
    vrem la aparate
    vrem la aparate

    haideti bre la mine. va dau doar 2 aparate, la alegere dintre: cazma, loapta,tarnacop, betoniera. La alegere.

    Micii si berea ii dau io, dar haidelti la aparatele mele!!!! io va las! va dau voie!

    da vine cineva? nuuuu c vor mascarada numa!

Leave a Reply to un om Cancel reply

Your email address will not be published.