Ați obervat cum asupriții îi imită până la identificare pe asupritori?

Am primit de la nievastă o sarcină grea și nemasculină: să bag șmotru în apartament. Pentru că încă nu s-a inventat mașina de spălat apartamente, e nevoie de ”blogger power” Harnic cum mă știți, am declinat sarcina cu curaj, pentru că, nu-i așa? ”O casă curată este dovada unei vieți irosite”; mai ales că eu am tendința să-mi stric manichiura când dau cu mopul, mereu mi se rupe câte-o unghie. Dar, ca să nu las situația nerezolvată, am făcut o revendicare burgheză: nu mai bine ne luăm o tanti la curățenie? Că dacă da, eu puteam merge la cumpărături de țoale, nievasta-și putea urma destinul de mămică având grijă de ăla micu', tanti ar face niște bani cinstiți, ce mai! Win-win-win.…continue reading →

Carnaval la Bâlea Cascadă și vizită la Hotelul de Gheață

Grație (cred eu) și sașilor, sibienii au o îndelungată tradiție în a bea bine, drept pentru care au inventat petrecerile și ieșitul la munte. De-aia îl vezi pe Iohannis mai des zâmbind la schi decât încruntându-se pe la televiziuni (în fine, faptul că nu mai bea și el câte ceva mi se pare de neiertat, clar!).) În Sibiu, luna februarie a fost creată special pentru un scop și mai măreț: carnavaluri. Dap. Oameni în toată firea care se maschează în școlărițe, gastronauți și cipăndei sau în ce s-or mai masca. Și unde se petrec ei? La munte. Ca să fim bine-nțeleși: munții Făgăraș sunt ai mei. Sunt MUNȚII MEI. Iar munții Cindrelului (Cibinului), ăia cu Transalpina, sunt ai lui fiu-meu. Așa ni i-am împărțit noi când avea el 4 ani și așa rămân. O să înștiințez eu Academia, nu vă faceți probleme. Dacă n-ați ajuns încă în munții mei, trebuie să știți că am permis ca zona Bâlea să fie împărțită în două zone: - Bâlea Cascadă (zona de jos), la care se ajunge cu mașina 365 de zile pe an - Bâlea Lac (zona de sus), la care iarna se ajunge numai cu telecabina. Legendele zic că mai există și ”partea oltenească”, dar nici un ardelean nu va recunoaște în ruptul capului că i-a vizitat pe ”ăia” și i-a și plăcut; dimpotrivă (ardelenii nu au nici o problemă în a minți cu treaba asta).…continue reading →

Investiți în Romania, au zis ei

O firmă germană a participat la licitația pentru sistemul de taxare cu barieră a unui aeroport din România, o țară în care e bine să investiți. Normele europene cer să ai o evidență clară a căruțelor care intră-n aeroport Firma germană a venit cu o ofertă bună - costuri zero, doreau numai procentaj din încasări. Aeroportul a acceptat, Primăria și Consiliul Județean au aprobat, firma a montat, iar călătorii au aplaudat negreșit la fiecare aterizare de succes, oricât de tare vă ofticați voi pe pe Facebook. Legenda spune că, dacă închizi ochii, îi auzi și înainte de decolare…continue reading →

Și? Ați intrat cu bine în 2018?

1. De sărbători, am mers la socri, anume ca să ne ridicăm transaminazele și colesteroalele alea rele cu proteină porcească, dar și palincească. Într-o seară, Gropărelu' dorește să repoziționeze televizorul ca să vadă mai bine desenele alea animale cretine cu Sponge Bob Pantaloni Pătrați. Televizorul pică și se sparge. Copilul urlă, că știe că dacă nu urlă el urlăm noi. Concluzionăm: da, am spart TV-ul, dar bine că nu l-o lovit peste picior. Trecem cu bine peste moment. 2. Venim de la Revelion: frigiderul stricat.…continue reading →

Jurnal de tătic singur – la final

Azi-noapte, pe la vreo 2, ajunge în sfârșit și nievasta acasă, după delegația în Kosovo și-n Albania - zona aceea cunoscută drept și ”Teleormanul Europei”. Cu exact 2 minute înainte, fiu-meu a țipat în somn și m-a trezit. Băi, nu știu, oare o simțit că vine? Și, cum o aud…continue reading →

Kovesi e profesoara aia de matematică de care-ți era frică în școala generală

Eram în Deltă la un coniac, în jurul focului. Invariabil, discuția cu avocații zboară (mă rog, fiind în Deltă, înoată) către procesele alealalte, alea grele: dosarele Flota, Bancorex-urile și BankCoop-urile, alegerile din Teleorman și tot pomelnicul ăla nesfârșit de procese cu nume grele, procese care fie trenează, fie se prescriu, fie se lasă cu condamnări cu suspendare și apoi ne trezim cu ei în fruntea țării, cu dinți stricați și guverne de pițipoance trecute. - Mama lor de porci, ziceam noi. - E! ziceau și ei, avocații. - Băi! Apropos, ce naiba se mai petrece cu procesul meu? Am un proces pe care l-am intentat unor plagatori faimoși, cu ajutorul avocaților cu care merg în Deltă (cei care mă citiți de ani de zile știți despre ce e vorba - apropos, săptămâna viitoare vă mai recomand doi avocați foarte buni din Cluj, pentru că merită!). Procesul de plagiat durează de 6 ani (!) și eu încă nu am primit un verdict final (!). - Ce să se mai audă? Merge mai departe! - Băi, da' de 6 ani...?…continue reading →