Oricât ai fi de cochet, este trist să verși bere pe parchet

Am avut un weekend cu ieșit după ciuperci, dar cam degeaba, pădurea e uscată; m-am ales însă cu mișcarea și cu priveliștea asfințitului la apus, în partea de vest.

Și sâmbătă seara am ajuns acasă, mi-am desfăcut o bere și m-am pus la TV, că umblasem vreo 16000 de pași și era musai să mă hidratez, că nu e bine să ajungi pe la spitale în perioada asta.

Din neatenție, am scăpat berea pe parchet!

Fug repede să iau ceva cârpă și mă vede nevastă-mea:
– Ce-ai făcut?!?!?
– Am vărsat berea!
– De ce nu ești atent?!?!?!

Mă uit la ea:
– Stai liniștită, mai am două!

Fulgere și tunete în privirile ei ca-n înjurăturile piraților (”mii de fulgere”, parcă așa înjurau pirații):
– TE ROG SĂ CLĂTEȘTI BINE CÂRPA CU APĂ!!!! SĂ NU MIROASĂ A BERE PARCHETUL!!!

Mă uit la ea din nou:
– Chiar nu e cazul să fii supărată, ți-am zis că mai am două!!!