– Cât vrei pe el?
– 10 milioane.

Cumpărătorul îi dădu târcoale şi îi mângâie caroseria. Fain scuter! Fain. Lucios şi curat ca o jucărie nouă; plastic bun, sigur a costat mai mult de 10 milioane când l-a cumpărat. Şi vânzătorul l-a spălat şi l-a lustruit de zici că-i nou-nouţ. Plus că face zgomot ca o drujbă şi fum cât un vapor: exact ce-i trebuia să întoarcă toată lumea privirea după el când fugăreşte găinile satului pe ştrase.

– Dai şi casca la banii ăştia?
– N-am cască la el.
– Da’ ştii că-i obligatorie.
– E. Da’ n-are nimeni treabă cu tine.
– Poliţaiu’!
– E, poliţaiu’! N-are, mă, nici o treabă.

Aşa-i. Toţi din sat ştiu că poliţaiul e de treabă şi nu vrea probleme, şi din cauza asta nu se ia de nimeni pe stradă, chiar dacă te vede că te ridici din crâşmă praf şi te sui la volan.

– Şi de ce-l vinzi?
– Vreau să-mi iau Logan la ofertă, zice vânzătorul. Cu Rabla.
– Aha, zice cumpărătorul.

Cumpărătorul face o pauză strategică, în care se preface că nu e interesat de scuter. Apoi revine:

– Are vreo hibă?
– Mere ca nou.
– Dai să fac o tură cu el?
– Dau, aprobă vânzătorul.

Cumpărătorul încălecă pe scuter ca pe măgar, îl porni şi îl ambală ca un Hell’s Angel ca să vadă câţi decibeli se pot naşte din 50 ccm. Îl ambală până fumul “înnnecă” tot. Marfăăăă! Scuteru’ ăsta rupe tăt.

Apoi demară în trombă, o luă drept pe uliţa pustie şi prinse avânt ca un schior austriac pe pârtie după ce dădu colţul pe drumul naţional, pustiu la ora aceea de duminică dimineaţa.

Când îşi dădu seama că i se blocase acceleraţia era deja prea târziu; şi, căutînd la disperare un boschet, o piscină sau măcar o pereche de sâni pe care să aterizeze, se trezi faţă-n faţă cu biserica cea nouă.

Mai exact, cu uşa ei. În faţa căreia nu se opri să se uite ca viţelul; pentru că nu avea tip de discuţii; discuţiile-s pentru cei care au timp, şi el n-avea timp; aşa că se bufni cu foarte mare putere de uşa bisericii, pe care o dădu de perete (uşă solidă, de stejar românesc!), şi puse o frână pe pardoseală până se izbi de altar, paraclis şi iconostas. Ceva de genul:

După care se ridică şi strigă, în gura mare, fericit că scăpase cu viaţă, drept în nasul preotului care înmărmurise:

– Ai, să-mi bag plua!

În plină slujbă. O băbuţă de-a satului leşină…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 16 comments

  1. Alex Reply

    Frate, numai un roman putea nascoci o daravela de asta! Am zis!!! Stiu sigur ca alte popoare le fac mai rau de atat pentru ca sunt prosti si nu tin la bautura dar nu sunt in stare sa le povesteasca asa. Iti multumesc pentru burta de ras din dimineata asta!

  2. alice Reply

    Sunt singura in birou si cand am inceput sa rad zgomotos au navalit 3 colegi din birourile alaturate ca nu stiau ce se intampla cu mine.
    Am inceput bine de dimineata.

  3. Diana S. Reply

    Asta si bancul cu pornirea camilei!
    Faina dimineata, cu zambetul pe buze. Multumesc!

  4. cotos Reply

    Ar trebui sa inregistram ca si marca inregistrata toate vorbele de duh din Maramu`:)

  5. diana Reply

    tulai Doamne – postarea e super( scoate o carticica ca io sigur o cumpar) -si acum lacrimez
    clipul mai tre sa il vad de vreo 10 ori :)) 😯 – parca era putin dezamagit ca nu ” s-o lovit nisiunul” 😈

  6. Groparu Reply

    @ alina rad: in Maramureş. De ce? Că-s mai sandilăi ei, aşa.
    @ diana: deci am deja un cumparator! Tiraj 2, ca si io imi cumpar una.

  7. Mein Mindz Reply

    Esti culmea, omule!
    Chiar c-ar trebui sa te-apuci de scris.
    Ai fi un nou Creanga. I-ai facut cumva groapa lu’ ‘nea Creanga si ai mai invatat ceva de la el? 😈
    😛

  8. dan Reply

    buna povestea. mai scrie dintr-astea ca tare ne plac. pot sa fie si cu olteni ca nici aia nu sunt mai breji. si eu vreau carte daca scoti. deci tiraj 3 deja.

  9. Nae Reply

    Mestere, sa-ti zic eu una, nu stiu daca inventata ori ba. P-acilea pe langa locu` meu natal, e un satuc. O babuta, cea care are grija de bisericuta, face curat p-acolo, in fine, chestii d-astea, are cateva capre si un tap. Si femeia s-a dus inainte de slujba de Inviere sa bata covoarele etc, ce-i de facut. Caprele si tapul, dupa ea. Le lasa sa pasca prin curtea bisericii cat isi facea ea treaba. Ghiavolu` de tap a intrat in biserica si femeia l-a incuiat acolo. Si s-a facut seara. Pe la 11 a inceput lumea sa vina la slujba. Tapu` din biserica, auzind galagie, s-a apucat de batut cu coarnele in usa si facut scandal. Astia s-au cufurit pe ei de spaima ca-i diavolu` prins in biserica, incearca sa iasa si n-are cum, “Auzi-l ba cum da cu coarnele-n usa, necuratul!” dupa care l-au chemat pe popa sa ia masuri. Ala o venit, a vorbit cu vreo 2-3 barbati mai in putere sa deschida usa brusc si el s-o postat in fata usii sa-i dea cu agheazma intre coarne la diavol cand o iesi din biserica. Cand au deschis astia usa, tapul a si taiat-o la fuga drept in sutana popii care tipa disperat sa-l ia pe drac de pe el. Fain, heh? Tot in satul ala, e unul care a lipit ochii la curca sa nu-si mai bata puii cu ciocul in cap, sa nu-i mai omoare. E un fel de Caracal, asea…

  10. Mein Mindz Reply

    @Nae: Prea tare povestea cu baba, tapu’ si popa. Ar trebui sa circule pe Internet, e prea tare. :)) E o noua poveste in genul celei cu lupul, capra si varza.

Leave a Reply to Alex Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *