Oare mi se pare mie, sau ni s-au aglomerat foarte mult viețile?

Numai să se termine pandemia, îmi ziceam, și nu mă mai prinde week-end-ul acasă! Așa-mi ziceam.

Și-mi mai ziceam: plec și dac-ar fi să conduc și să mă întorc acasă după o oră, doar ca să mă aflu-n treabă!

Chiar așa-mi ziceam. Sânge de zlătar nomad în vene, ce să mai tot ăsta ni.

Și a venit luna august; cu:
– lucru în grădină cât cuprinde

– ziua mamei și mers la Sibiu, să trăiască, La Mulți Ani!

BĂI, PATISERIO! AM ZIS LA MULȚI ANI VIRGULĂ KIKI, că a fost profă de română!!! N-ai cu cine în țara asta, am și fugit la Castelul Zânelor de nervi

– concediu de dus mama la operat genunchiul în alt oraș
– deces în familie taman la draga ultimă mătușă din Oltenia, care s-a dus să mănânce praz cu îngerii, am bătut infama Valea Oltului de două ori în aceeași zi (am ratat la musteață nunta de AUR a lui Simion ot Măciuca)


Se citește Brezoa

– scos mama din spital din alt oraș și adus acasă mama șchiopătândă și cu cadru ortopedic
– concediu de mers în Deltă la pescuit cu Gropărelu


TURA ASTA AM ȘI PRINS UN PEȘTE!!!

– mers apoi cu Gropărelu la mare doar noi doi, ficiorii, și revenit cu bine acasă.


Ladies and gentlemen, I give you Venus sunrise

A urmat alt deces în familia din Sibiu (un unchi), la înmormântarea căruia nu am putut fi de față.

Per total, am bătut pe la vreo 3400 km prin patrie doar în luna august, cu vreo 2000 de lei băgați în fundul MOL România, săriți, ne fură ungurii kilometrii din țară. Din fericire – fără evenimente, trăiască Golfulețul și cine mi l-a dat!

Apoi a venit septembrie, începutul clasei a șasea cu Gropărelu’ și grupa mică cu Gropărica, cu mult de lucru la serviciu și apoi ture după ciuperci (sunt pline pădurile)!


Polyporus umbellatus, sau buretele iepurelui, prima întâlnire


Asta cred că e Coprinus comatus, sau buretele de cerneală


Tocăniță de Amanita rubescens, zisă și cuc, una din ciupercile mele preferate

Plus pregătirile de toamnă, fă de mâncare, fă curățenie, usucă ciuperci și roșii și pere…


Hribe de Cluj și roșii de Sibiu

Plus: ce mâncăm azi, trebuie să mergem la magazin, îi trebuie haine Gropărelului, că o crescut ca din apă vie… plus vizita soacrei… și oriunde mă uit este mult, mult, mult de lucru. Foarte mult de lucru, încă n-am amenajat toată casa, n-am vopsit peste cariocile de pe perete ale fie-mii etc.

Și nu mai am vreme și energie pe cât aș vrea, și când am mai degrabă m-aș tira undeva la aer, în parc cu Gropărica sau la pădure.

OARE AM ÎNCEPUT, ÎN SFÂRȘIT, SĂ MĂ MATURIZEZ ȘI EU???

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 7 comments

  1. Silvia Monica Duma Reply

    Tot ce e posibil…. Balta Jegalia ai auzit de ea? Toate condițiile mai puțin aragaz,da dai la peste de prinzi minim 3 ,noaptea la 1 da mai contează?

    • Geta Reply

      1. Nu ți se pare. 2. Ca între adulți care pun pe iarnă: de unde ai luat borcanele alea faine?

Leave a Reply to Silvia Monica Duma Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *