Era ziua nevăstuicii, și eu eram acasă, cu la fel de multe grade în obrajii aprinși de febră ca o băutură rusească.

Și gemeam, pentru că eu duc răcelile la rang de rană de război.

Trebuia să merg la medicul de familie după concediul medical; și ce-mi spun? Fiindcă tot era ziua nievestei (să-i trăiască, La Mulți Ani!), hai să rezolv și cu cadoul, că jumate era deja luat! Fac un mic ocol prin centru, iau cadourile, trec la medicul de familie și ajung acasă în 20 de minute!

Dar viața, destinul și soarta aveau alte planuri.

Prima dată, nu am găsit taxi decât după vreo 25 de minute, și la Cluj asta e nasol.

P-ormă am pornit, dar tot centrul era blocat; dar ajungem și mă duc lângă magazinul Fierul, unde aveam să iau prima parte a cadoului: un set nou-nouț de perdele (fier de călcat primise de 8 Martie, iar aspirator de Crăciun, deci se vede că rămăsesem în pană de idei).
– Un moment, acuma le aduc, zice iordanianul patron, pe care-l alesesem expres (pentru că oamenii din Orientul Mijlociu sunt neguțători adevărați; și pentru că doamnele de la Femina mă trataseră cu o scârbă infinită).

Revine după 2 minute:
Nu le găsesc.

Transpir rece.
– Păi cum așa? Spuneați că sunt gata de ieri.
– Un moment.

Dă niște telefoane, urcă la etaj… stau vreo 5 minute… revine:
– Le-am găsit.
– OK…
– … dar trebuie călcate, că le-au pus sub un balot de marfă și s-au șifonat.
– Durează mult?
– 5 minute.

După 15 minute, vine cu prima:
– Imediat sunt gata și celelalte.

Mai trec 15 minute. Deja-i învățasem pederost etichetele la blugii import UK și cochetam cu ideea să-mi cumpăr o poșetuță plic pentru evenimente, o splendoare.
– Errr… mai durează?
– Imediat, zice.
– Bun… Haideți că mă duc până la Fierul să iau cârlige, să pot agăța perdelele.
– Sigur.

Mă duc la Fierul, stau vreo 10 minute la coadă… revin:
– Cum stăm?
– În 4 minute a gata a doua perdea!
– Uitați cum facem: mă duc acuma într-un loc și revin în 20 de minute. Reușiți până atunci?
– Sigur! Sigur-sigur.

Recuperez taxiul și pornim prin cea mai blocată zi din Cluj din ultimele 24 de ore. Trec pe la firmă unde-l rog pe colegul Adi să-mi aducă plasa cu cărți cumpărate de dinainte și ținute secret (partea a doua a cadoului), revin prin blocaje de trafic și vitejii ale șoferului înapoi la iordanian:
– Se pot ridica perdelele?
– Ăăăăă… da… dar… avem o problemă…
– …ce problemă?
– Păi… am descoperit că o perdea e murdară.
– Murdară???
– Da… nu știu cum… praf… depozit… să vă fac o reducere, să vă refac perdeaua… cum vreți?
– Mie îmi trebuie perdelele acum! Haideți că le iau așa și dacă nu se poate curăța atunci revin săptămâna viitoare.

Ajung la taxi, pornim către Florești, pe drumul ăla mai aglomerat decât DN1.

Pe drum, ca să câștig timp, mă apuc să bag cârligele pe perdea: erau greșite. Tocmai cumpărasem singurele cârlige din univers care nu se potriveau la mine la galerie!

Într-un final, ajungem la dispensar, îmi iau concediul medical și mă reîntorc la taxi:
– Puteți opri până-n Cora?
– Sigur.

Oprim în Cora… găsesc cârligele potrivite, îi mai iau și-un halat de baie din ăla pufos-pufos-pufos, două lumânări din elea cu cifre, să arate vârsta ei, o plasă de cadou, un tort…


Nu vă lăsați înșelați, alea negre de pe tort sunt măsline din Turcia

Coadă la casă. Mare.

Casa mea – firește – tocmai se blochează din cauza unui articol cumpărat de un cumpărător.

Apoi îmi vine rândul.

Apoi plec și uit plasa cadou la casă, că o fugit casierița după mine strigând prin tot magazinul.

Apoi îmi dau seama că am greșit cifra de pe o lumânare. Luasem altă cifră.

Deci nu știam câți ani face nievasta.

Acest tip de soț sunt eu.

Mă duc la Relații Clienți, sau din nou la coadă și-i explic doamnei care e treaba.

Fug în magazin să schimb lumânarea.

Uit din nou plasa cadou la Relații Clienți, fuge doamna după mine strigând prin tot magazinul.

Ajung din nou la taxi, plecăm către acasă.

Pun toate cadourile aranjate frumos în plasa cadou.

Când ies din taxi, mânerul de la plasa cadou se rupe.

În secunda aia parchează nevastă-mea mașina.

Îi dau cadourile – lamulțeani, sănătate, fericire și iupireee… – toate cu prețul lipit de ele.

Intrăm în casă, ia nievasta halatu’, se uită la el…
– E MĂRIMEA 46!!!
– Păi da! zic. Ce, ți-e strâmt?
– MI-E MARE!!!
– A! Păi mă gândeam să-l folosești după ce te-ngrași și mai tare.

Se uită la mine lung și feroce:
– E OK, n-am uitat că stai prost cu evaluarea dimensiunilor.
– Ha? zic. Ce vrei să spui cu asta?
Zice nievasta:
– Păi cum, mă, ăia-s 19 centimetri???

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 19 comments

  1. Nemulțumitu Reply

    Sper ca ai greșit cifra unităților, că dacă ai greșit-o pe cea a zecilor e beleaua cât casa …

  2. remus Reply

    Ba tete,
    fa si tu un pic de scheduling, ca sa previi situatii de genu asta.
    de exemplu bine ca mi-ai amintit ca peste 2 saptamani e ziua lui nvasta-mea. si ma apuc de scheduling ca sa nu ajung in situatia ta.

    P.S. cu perdelele topesti inima fiecarei femei. cred ca materialul e de vina.

  3. Cam Reply

    Perdele “ca cadou” pentru sotie? In 2017? Ha!

    Eu am dus-o intr-un an la un aqualand, era sa se inece in apa de 1 m, din pacate salvamarul era pe faza.

    Anul asta am dus-o la Legoland de ziua ei si ne-am dat toti in toate atractiile periculoase, da’ n-a patit nimic din nou. Sunt disperat, nu stiu ce sa mai fac… 🙂

  4. Cam Reply

    N-au refuzat, dar mai ieftin e divortul…si pentru ca citeste si ea aici, adaug mentiunea ca postarile mele trebuie considerate un pamflet.

  5. o femeie Reply

    Sa nu razi, dar sotul mi-a luat cadou halat de baie. Asa de mare incat il poarta el. Nu m-am suparat ca e baiat gigea dar o sa ii dau sa citeasca de aici :)))

  6. Groparu Nemernic Reply

    @ Andrei: Să trăiască! Cât despre îmbunat… numa’ un pic să-mi scot brișca din spate, că tura asta e într-un loc unde ajung mai greu.

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *