O veste buna: e vineri

1. Daily Cotcodac loveste finuţ cu un text semnat, dupa o lunga menopauză, de Adrian Călăraşu, o păţanie cu un babette:

Treceam prin piaţă fără nici o treabă, eram doar în drum spre muncă. Şi la ieşirea dintr-un magazin o băbuţă dădea agitată din mâini: “maică, ajută-mă şi pe mine să merg până ‘colo la alimentară”. Bine, zic, şi îi dau braţul să o ajut să coboare treapta şi să o duc. După câteva secunde şi doar un pas parcurs la braţ cu venerabila, mă loveşte un damf de jeg amestecat cu urină şi fecale animale. Băga-mi-aş! Cum pana mea nu am observat, că se vedea limpede că parcă era ieşită din cocină, da’ aşa sunt eu, atent la detalii… Şi dacă aş fi observat din prima, zic, ce aş fi făcut? Aş fi trecut mai departe făcându-mă că nu-i aud rugămintea? Îmi place să cred că sunt totuşi sensibil în astfel de situaţii, când văd oameni neputincioşi…

Dar în situaţia dată…continuarea – aici.