O ratare de 8 Martie ca la folbal
Îmi zic: no, ia să-i trag o surpriză romantică de 8 Martie! (era 7 martie).
Fuga în piaţă să îi iau un snop de lalele albe, preferatele lu’ nievasta (bă, Arhi, la mine în familie nu merg trandafirii, mă, nicicum, laleaua e floarea oficială!). Mă potolesc repede când văd scorurile, mă rezum la 7 fire, mere şi-aşa.
Ajung acasă, las florile în maşină peste noapte, le ascund bine să nu se vadă de la exterior, să nu-mi spargă vrunu geamurile şi să-mi fure bunătate de lalele la preţ de orhidee rare de pe muntele de jad din templul Shaolin secret. Petrecem seara normal.
A doua zi dimineaţa, de 8 Martie, mă scol cu greu mai devreme, mă duc clătinându-mă spre baie, nu înainte de a mă lovi puţin cu capul de vreo doi pereţi, de dulap şi de tocul uşii. Trag un duş, mă bărbieresc, mă dau cu aftărşeiv. Îmi pun o privire sclipitoare, inteligent-romantică pe ochi, aşa cum am văzut eu într-un film cu Clark Gable, mai demult; şi mă duc către muiere.
– Dragule, zice ea, nu îl iei pe ăsta micu’ din pătuţ şi-l duci în sufragerie? Că vin şi eu imediat, zice ea.
– Nu încă, zic. Stai 2 secunde să aerisesc în sufragerie, şi apăi îl duc dincolo.
Închid uşa la dormitor şi ţuşti afară, cobor trei etaje în viteză, fuga la maşină repede ca o cometă! Scot florile care se pare că au supravieţuit cumsecade nopţii în maşină. Revin în apartament într-un suflet, ascund florile în sufragerie.
– Unde ai fost? mă întreabă muierea. Ai fost afară?
– N-AI TU TREABĂ! mă impun eu.
Merg şi-l iau pe ăla micu din pătuţ, vin cu el în sufragerie. Iau într-o mână florile şi, cu pruncul în cealaltă, mă duc înapoi către dormitor, să-i dau lu’ nievasta florile din partea amândurora (cititoarele de sex feminin sigur scapă acum o lacrimă la colţul pleoapelor, hihi!) (fetelor, ne potolim?)
– La Mulţi Ani de 8 Martie! Să trăieşti sănătoasă şi fericită, să rămâi tânără şi înfloritoare! îi zic, şi încerc să-i înmânez buchetul.
A fost nevoie de doar o fracţiune de secundă de neatenţie: Gropărelu’ înşfacă o floare de lalea, şi dă cu ea de parchet. Floarea se sparge cu zgomot, de parc-ar fi de sticlă.
Ne uităm unu’ la altu’, ea pufneşte în râs, io nu ştiu ce să cred. Nievasta ia florile, ne pupăm.
– Unde le-ai ţinut? întreabă ea.
– În maşină, fac eu feţe-feţe.
– Peste noapte?
– Da, zic eu, da.
– Ştii că au fost minus 15 grade azi-noapte? întreabă ea.
– Nu, zic.
– Ia ui cum arată florile, zice ea.
Pun mâna pe ele: vergele de gheaţă. Parcă erau sculpturi în iceberguri.
– Las’, zice nievasta. Gestul contează. Le pun în vază şi poate îşi revin!
– Aşa să faci, zic. Aşa să faci.
Şi fix aşa a făcut. Şi uite ce frumoase sunt ele, după ce şi-au mai revenit!
no lasa ca e bine! arata ca niste megaghiocei…
Manipulare!!!
Vrei să ne faci să credem (mai ales pe dna. ta) că ai dat bani grei pe ele, le-ai ascuns romantic în roata de rezervă ca contrabandiştii, etc.
În maşină apa nu îngheaţă peste noapte, precis le-ai palmat din cel mai apropiat ţintirim pe unde îţi practici profesiunea.
Pune-le un film porno , poate, poate….
gropare, io am intors poza invers si a reiesit ca ai cumparat groparesei o frumoasa vaza sub forma de lalele …cu un dovleac de colectie in mnijloc…….fain de tot!
Ai facut-o de oaie…::), oricum frumos gest si frumos expus…….
Bine ca sta mararu’drept 😉
La multi ani !
grav e cand ti se plosesc lalelele prima oara a doua data
http://www.demodaveche.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=202:am-fentat-mriorul&catid=10:dileme-de-moda-veche&Itemid=11
mie mi se pare super gestul tau…dar uite-l pe dnul….care nu a fost la fel de inspirat…si se mai si lauda 😥
Hai recunoaste, ai facut asta doar ca sa ai subiect pt blog 🙂
Bai, haioasa intamplarea, dar bine rau povestita! Bravo! Am ras cu pofta. No offence!
HaHaHa 😆 😀 😉 😯