Da, este vorba de o bancă românească 100%. Deci grecească.

Atât colegul, cât şi prietenul Adi – despre care am mai tot scris – se duce la bancă să-şi scoată noul său card de credit, o bijuterie cu dobândă de numai 4000% pe zi.

Trece o lună, trece două. La un moment dat foloseşte cardul să-şi scoată nişte mâncare, dar nu-i cere nimeni PIN-ul, că era sistem din ăla.

După o săptămână, merge să alimenteze gaura; şi mai avea de plătit şi ceva comision de administrare (25 lei), total 34 de lei. Adi le arată cardul, plăteşte, banca fericită că o scăpat de criză.

După încă vreo lună, merge să-şi scoată nişte cash, că-i trebuia să-şi cumpere nişte hrană la chinchilla, şi nu avea decât bani mari la el, nişte bancnote de miliarde de euro.

PIN incorect, scrie pe monitor.

Măi să fie, zice!

Mai încearcă o dată.

PIN incorect, scrie iar pe monitor. Ce, eşti chior?

Futui, zise colegul şi prietenul. Fuga la bancă, iară.

– Bă! Ce pana mea, mi-aţi schimbat PIN-ul?
– Nu! zice bancherul. Nici gând.
– Păi şi mie de ce-mi dă eroare de PIN?
– Păi fincă e eroare de PIN! Dar dacă plătiţi 10 lei, vă emitem un PIN nou, durează o săptămână, că trebuie eliberat tocmai din RomâniaGrecia.
– Bă! zice colegul şi prietenul. Deci primesc un card nefolosibil, cu PIN-ul schimbat din cauza voastră, şi tot eu să plătesc 10 lei?
– Da.
– Nu!
– Ba da, zice bancherul.

Pauză strategică.

– Ia verificaţi-mi contul, zice Adi.
– Da! Mai aveţi de plată 25 RON, comision de administrare!
– L-am plătit deja!
– Nu l-aţi plătit.
– Ba da!
– Ba nu, zice bancherul.

Pauză strategică.

– Vă rog frumos să mai verificaţi, zice Adi.
– Acuma sun la Bucureşti, că aici nici un fâs nu am voie să trag fără aprobare, zice bancherul.

Sună la Bucureşti.

– Daţi-mi buletinul, zice bancherul. Spuneţi-mi numele de fată al mamei.
– Roşca, zice Adi.
– Greşit, zice bancherul.
– !!!!
– Alexandru Vlahuţă vă spune ceva?
– Da, scriitor român născut la Pleşeşti, mort la Bucureşti! zice Adi.
– Da… da’ strada Alexandru Vlahuţă vă spune ceva?
– Nu, zice Adi. Mie străzile nu-mi vorbesc.
– Hmmm, zice bancherul. Staţi să mai sun o dată la Bucureşti.

Iară pauză.

– Staţi să mai verific o dată! revine bancherul.

Şi verifică.

Şi dintr-o dată se plezneşte peste frunte, de s-o auzit a gol ca-n peşteră!

– Cum vă numiţi dvs? întreabă, crispat.

Avea faţa pe care-o făcut-o pruncul meu când i-am cântat prima oară din Dida Drăgan!

– Adrian! Dîncu Adrian! zice Adi.
– Ssssăăă-mi baaaaaag ****, zice bancherul! Dintr-o greşeală, v-am dat cardul lui Adrian Dincă! zice bancherul.
– Dîncu-Dincă? Hmmm. Dincă-Dîncu. Dîncu-Dincă!
– E! zice bancherul.
– Deci eu.. practic… am halit şi am vărsat bani în contul unui terţ!
– Ep! zice bancherul.
– Şi… io cum îmi recuperez ce am plătit în contul lui Adrian Dincă?
– Păi… uitaţi… pentru asemenea chestie…

Bancherul luă o pauză.

-.. trebuie neapărat să sun la Bucureşti! zise.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 58 comments

  1. zmenta Reply

    si eu am o problema cu contul bancar. lunar ma duc sa intreb ce cont bancar am ca niciodata nu mi-l scrie bine cretina aia…

  2. Refuzake Reply

    -Buna ziua
    -Buna ziua
    -Ce faceti?
    -Stati ca trebuie sa sun la Bucuresti sa ii intreb.

    Sper sa nu ajung si eu la banca si sa-mi zica una sau unul “stati sa sun nush unde”, ca-mi aduc aminte fix de articolul asta :))

  3. Dan Ciulea Reply

    ma si io am fost la o banca, tat asa, din ungaria, si o zis aia catre mine
    – cine’i Gheorghe?
    – nu stiu..
    – pai nu asa il cheam pe tatal d-voastra?
    – nu ..
    – sigur nu’l cheama Gheorgeh Dima?
    – sigur … aia’i strada pe care stau!

Leave a Reply to Zamfir Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *