O banca stupidă
Da, este vorba de o bancă românească 100%. Deci grecească.
Atât colegul, cât şi prietenul Adi – despre care am mai tot scris – se duce la bancă să-şi scoată noul său card de credit, o bijuterie cu dobândă de numai 4000% pe zi.
Trece o lună, trece două. La un moment dat foloseşte cardul să-şi scoată nişte mâncare, dar nu-i cere nimeni PIN-ul, că era sistem din ăla.
După o săptămână, merge să alimenteze gaura; şi mai avea de plătit şi ceva comision de administrare (25 lei), total 34 de lei. Adi le arată cardul, plăteşte, banca fericită că o scăpat de criză.
După încă vreo lună, merge să-şi scoată nişte cash, că-i trebuia să-şi cumpere nişte hrană la chinchilla, şi nu avea decât bani mari la el, nişte bancnote de miliarde de euro.
PIN incorect, scrie pe monitor.
Măi să fie, zice!
Mai încearcă o dată.
PIN incorect, scrie iar pe monitor. Ce, eşti chior?
Futui, zise colegul şi prietenul. Fuga la bancă, iară.
– Bă! Ce pana mea, mi-aţi schimbat PIN-ul?
– Nu! zice bancherul. Nici gând.
– Păi şi mie de ce-mi dă eroare de PIN?
– Păi fincă e eroare de PIN! Dar dacă plătiţi 10 lei, vă emitem un PIN nou, durează o săptămână, că trebuie eliberat tocmai din RomâniaGrecia.
– Bă! zice colegul şi prietenul. Deci primesc un card nefolosibil, cu PIN-ul schimbat din cauza voastră, şi tot eu să plătesc 10 lei?
– Da.
– Nu!
– Ba da, zice bancherul.
Pauză strategică.
– Ia verificaţi-mi contul, zice Adi.
– Da! Mai aveţi de plată 25 RON, comision de administrare!
– L-am plătit deja!
– Nu l-aţi plătit.
– Ba da!
– Ba nu, zice bancherul.
Pauză strategică.
– Vă rog frumos să mai verificaţi, zice Adi.
– Acuma sun la Bucureşti, că aici nici un fâs nu am voie să trag fără aprobare, zice bancherul.
Sună la Bucureşti.
– Daţi-mi buletinul, zice bancherul. Spuneţi-mi numele de fată al mamei.
– Roşca, zice Adi.
– Greşit, zice bancherul.
– !!!!
– Alexandru Vlahuţă vă spune ceva?
– Da, scriitor român născut la Pleşeşti, mort la Bucureşti! zice Adi.
– Da… da’ strada Alexandru Vlahuţă vă spune ceva?
– Nu, zice Adi. Mie străzile nu-mi vorbesc.
– Hmmm, zice bancherul. Staţi să mai sun o dată la Bucureşti.
Iară pauză.
– Staţi să mai verific o dată! revine bancherul.
Şi verifică.
Şi dintr-o dată se plezneşte peste frunte, de s-o auzit a gol ca-n peşteră!
– Cum vă numiţi dvs? întreabă, crispat.
Avea faţa pe care-o făcut-o pruncul meu când i-am cântat prima oară din Dida Drăgan!
– Adrian! Dîncu Adrian! zice Adi.
– Ssssăăă-mi baaaaaag ****, zice bancherul! Dintr-o greşeală, v-am dat cardul lui Adrian Dincă! zice bancherul.
– Dîncu-Dincă? Hmmm. Dincă-Dîncu. Dîncu-Dincă!
– E! zice bancherul.
– Deci eu.. practic… am halit şi am vărsat bani în contul unui terţ!
– Ep! zice bancherul.
– Şi… io cum îmi recuperez ce am plătit în contul lui Adrian Dincă?
– Păi… uitaţi… pentru asemenea chestie…
Bancherul luă o pauză.
-.. trebuie neapărat să sun la Bucureşti! zise.
asa-i ca-i vorba de ALPHA? 😡
DA!
Da’ nu de la mine stii.
Ca la noi…
🙂
si eu am o problema cu contul bancar. lunar ma duc sa intreb ce cont bancar am ca niciodata nu mi-l scrie bine cretina aia…
Păi, nu-ţi este clar: ei greşesc şi tu plăteşti. Vroiai invers?!
-Buna ziua
-Buna ziua
-Ce faceti?
-Stati ca trebuie sa sun la Bucuresti sa ii intreb.
Sper sa nu ajung si eu la banca si sa-mi zica una sau unul “stati sa sun nush unde”, ca-mi aduc aminte fix de articolul asta :))
Ie no… si aia ghe la Bucuresti un’e puii mei suna? La Cluuuuj???
ma si io am fost la o banca, tat asa, din ungaria, si o zis aia catre mine
– cine’i Gheorghe?
– nu stiu..
– pai nu asa il cheam pe tatal d-voastra?
– nu ..
– sigur nu’l cheama Gheorgeh Dima?
– sigur … aia’i strada pe care stau!