Mintea românului cea de pe urmă
Era sâmbătă dimineața și eu mă plimbam cu Gropărica în cărucior prin Gruia, permițându-i nievestei să se relaxeze un pic acasă în timp ce făcea ceva de mâncare (vreo 4 feluri), niște curățenie și spăla vreo 4 vagoane de haine.
Și am trecut pe lângă acest gard care părea atâta de perfect banal, ar fi luat premiul de Miss Gard Cel Mai Confundabil din Cluj.
Deci: gard banal, da? Absolut confundabil, da?
Proaspăt vopsit de gospodar , da?
Totul perfect; iar aici e poza care arată cum, într-un final fericit, după vopsirea a nu mai puțin de două segmente din trei, românul și-a dat seama că trebuie pus un nailon sub gard, altfel se pătează cu vopsea aiurea.
Și m-am gândit să împărtășesc cu voi acest adevărat diamant de înțelepciune. Iubiți-vă și respectați-vă gardurile.
Ar daca o inceput cu secțiunea aia și i s-o terminat nailonul și harnic fiind o continuat fara? (De scos nu putea că se strica vopseaua proaspata
Era foarte vară, atâta de vară că i s-ar fi uscat vopseaua înainte de a termina de băut berea aia cu care sper din tot sufletul că și-a însoțit corvoada.
Caz clasic de in afara e vopsit gardul. Dar ai analizat potentiala prezenta a unui potential leopard in perimetru, pe segmente de timp, si dup’aia sa stabilesti daca a existat o corelatie intre folosirea plasticului sau nu, pe segmentele de timp si gard vopsit vs segmente de timp leopard prezent?
PS – si am marit un pic imbinarea grilajului cu stalpul din prima poza. La ce lucratura e acolo, vopsangiul nu poate sa faca mari daune prin comparatie. Lucru slab. Iar gazometrul ala sau ce puii mei e, e bomboana pe coliva.