Lecția de istorie: azi, vorbim despre castele și femei

Pentru că nievasta este ieșită la o bere cu băieții să se uite la meciul România-Bosnia, mi-a căzut mie sarcina ingrată de a veghea la temele Gropărelului în timp ce o-mpiedic pe Gropărică să inunde apartamentul prea tare.

Lecția de istorie pe mâine: feudalismul.

Ajungem la punctul în care mințile tinere ale copiilor învață despre faptul că unele feude erau mai mari, altele mai mici:
– Vezi, copile! E ca-n zilele noastre, unii copii la școală au iPhone, alții au telefon cu taste, dacă au; unii copii vin cu Air Jordan, tu te încalți de la Decathlon; și așa era și-n vremurile alea!
– Îhî! zice al meu, distrat și distras, cu un chef de a sorbi din cunoaștere egal cu al unui rus de a se înrola.
– Și mărimea pungii seniorului feudal depindea de mărimea moșiei. De exemplu, un nobil (sau boier, sau senior) bogat avea un castel mai mare; unul mai pricăjit, mai ales acum, cu ROBOR-ul ăsta, avea un casteluș mai micuț, așa.
– Da, zice al meu.
– Pentru că ce presupunea un castel mare? O grămadă de treabă, un backlog de ffffff multe task-uri: aveai nevoie de cioplitori în piatră, care trebuiau hrăniți și adăpostiți; aveai nevoie de transportori – aia însemna care și căruțe, atelaje de cai și boi; aveai nevoie de macarale, deci de dugheri și de tâmplari și de tăietori de lemne; care-ți făceau și podurile alea peste șanțul de apărare plin cu apă; apoi îți trebuiau meșteri care să-ți îmbine, naibii, lespezile alea de piatră în ziduri, că pe vremea aia nu se știa că nu contează dacă te-a tras curentul; și apoi îți trebuiau țiglari și cadari, oameni serioși, să-ți facă acoperiș fără să se-mbete și să-și rupă gâtul pe schele, să-ți vină apoi pe cap Inspectoratul de Stat în Construcții; și-ți mai trebuia, mai ales, niște oameni care știu ce fac! Și-ți construiesc niște camere în care să vrea o prințesă să locuiască! Că degeaba ai ditamai castelul dacă nicio femeie cicălitoare nu vrea să locuiască cu tine, că e prea frig la tine în castel, că șuieră vântul și nu poți face foc și e rece!!! Ai înțeles???
– Da, firește.
– Ce ai înțeles? Repetă ce am zis eu.
– …ca să ai o femeie în castel, trebuie să faci să fie cald și bine!

M-am uitat la el cu ochii umezi:
– Fiule… SUNT MÂNDRU DE TINE!!!

Copilul ăsta, vă zic eu, va fi un mare istoric, mare de tot.