La spovedanie
– Ce nume ai, robul lui Dumnezeu?
– Berilă, părinte. Berilă.
– Spune, robul lui Dumnezeu, ai vreun păcat care te apasă?
– Apăi… nu, io zâc că nu.
– Fumat-ai?
– Nu…
– Bețivi-te-ai…?
– Nu…
– Preacurvit-ai?
– Nu, Doamne ferește…
– Înjurat-ai?
– Nu…
– Mâncat-ai pân-ai pleznit?
– Nu…
– Iubit-ai banul?
– Nu…
– Mânios, fost-ai?
– Nu, părinte…
– Nici pe muiere, nici pe prunci?
– Nici, părinte.
– Nici măcar în trafic?
– Nici măcar, părinte.
– Marș de aici, prostule, trăiești degeaba…
Las, ca la singura spovedanie din viață, dinaintea cununiei (pentru că neamuri de-ale nevestei, tulai, cum să nu fie beserică), popa m-a întrebat la fel. Când a văzut că prea răspund afirmativ la întrebări, s-a oprit si a zis încetișor: apoi să nu mai faci. Nici măcar canoane nu mi-a dat, doar vedea omul că urmează să mă căsătoresc ?
Bine bine. Dar cand te intreaba daca esti impotriva la ghei, daca votezi cu psd, daca sustii coalitia pentru familie si daca iti dai pruncii la religie la scoala? Cum raspunzi?
@ Atti: Destule canoane o să facă robul lui Dumnezeu… :))))
@ Bubu: Apăi cu adevărăciuni (nu-nu-nu-da). Și dezbatem și cu citate din Biblie, e OK 🙂
Radem, glumim, dar este clar si o urma de adevar 🙂