Cifra este 19.

Am venit în Cluj în 1997 și anul ăsta voi avea mai mulți ani de Cluj decât de Sibiul natal. În tot acest timp, cu tot cu studenția, am avut parte de 19 mutări. În 22 de ani. Odată am schimbat 5 chirii în mai puțin de doi ani, așa, din scurt.

Iar acum, după îndelungi scremete care l-ar fi făcut să iasă afară până și pe cel mai încăpățânat și nelaxativabil… știți voi ce (cu regrete vă anunț că înot într-o mare de scutece, deci mi-e foarte greu să mă abțin de la referințe scatologice), familia Groparu a reușit în ultimele vreo două-trei luni următoarele:
1. Să nască fetița. Aici n-am nici un merit altul decât c-am transpirat câteva secunde prin luna noiembrie a anului trecut, lăudată fie natura și ce alte forțe s-or fi gândit să ne țină tineri la vârsta la care magistrații se pensionează.
2. Să termine de renovat apartamentul în care ne mutăm. Aici am ales, cumpărat și cărat absolut tot, nisip, parchet, adezivi, kituri de rostuire, uși, gresie-faianță, vopsele, plase, BCA (am tras încă o baie la interior – ce să-i faci, familie de mâncăi și căcăcioși), baterii, chiuvete, corpuri de iluminat și lista continuă, cred că numai pietre de jad tibetan n-am adus, în rest di tătie. Am făcut șanț de câte ori am mers la Dedeman și Leroy și Brico, am învățat să scâncesc după atenție la cei mai greu abordabili responsabili de raion, dar într-un final ne-am luat rămas bun de la meșterii care au făcut o treabă excelentă, Doamne-ajută-le, au fost tare cumsecade, așa ceva mai rar. Nu vă dau datele lor de contact, că au zis, ca orice meșteri care se respectă, că n-au vreme de comenzi noi.
3. Să termine de renovat pivnița, care va fi hruba mea de făcut tâmpenii (insert glumă cu ”acum o poți închiria de Untold”). Aferim prietenului Sergiu, cu care am pavat-o cu șamotă, și cumnatului, cu care am văruit-o.

Poză făcută înainte să depozitez sacii plini cu chestii care ar putea ține în viață armata chineză 4 luni

4. Să pună la punct apartamentul din Florești, pe care l-am scos la vânzare. Ultimii locatari au lăsat după ei un dezastru catastrofal și am tras acolo două săptămâni ca să-l scot la un nivel cât de cât vandabil (încă e de vânzare).
5. Să definitiveze mutarea – din nou, aferim cumnatului, care a apărut tocmai când deja nu mai știam care-i dreapta și care-i stânga. Pe la final era să mă bag într-un nene în giratoriu, că priveam bovin drept în față, nu în stânga, și a doua zi am trecut foarte senin de Leroy Merlin cu mașin, deși acolo aveam treabă. Mno, întoarce, Gropare, dacă ești căscat…
Mai avem de făcut un singur transport pentru niște mărunțișuri, dar… HRISTOASE, câte rahaturi poți aduna într-o viață de om!

Și am scris astea de mai sus ca să-nțelegeți de ce am avut cea mai lungă pauză de blogging din ultimii 11 (12?) ani de când mă aberez pe interneți. Și posibil să mai dau rateuri în perioada următoare, cu zile în care nu voi scrie nimica, pentru că anul ăsta n-am pupat concediu, sunt la capătul nervilor, trebuie rezolvat cu mobila în timp ce rămân tătic și soț și angajat, și…

…pentru că pentru noi începe o nouă eră. Ne-am mutat în cartierul Gruia, încă suntem în fundicul gol (avem doar cada de baie și bucătăria cât de cât funcțională, în rest mobilă ioc), dar zici că suntem în paradis, ne simțim ca Adam și Eva, goi pușcă printre șerpi. Nici măcar Internet n-avem, noroc cu Vodafonele.

Așa că, dacă ați locuit sau locuiți prin zonă și aveți ceva sfaturi pentru vinituri… băgați la comentarii. Așijderea dacă sunt printre voi părinți cu ficiori de vârstă apropiată de a Gropărelului (~9 ani), dați de știre, să ieșim la un fotbal prin parc, la un ”Nu te supăra, frate!”, sau ceva.

Și îmi cer scuze de pe acum că din cauza mea s-ar putea să scadă prețurile locuințelor din cartier.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 22 comments

  1. Anonymous Reply

    groparu nemernic uite o chestie:

    zici asa :”Mai avem de făcut un singur transport pentru niște mărunțișuri, dar… HRISTOASE, câte rahaturi poți aduna într-o viață de om!”

    in ultimii ani mi-au murit trei rude apropiate.
    98% din lucrurile ramase in casele lor au fost aruncate de catre urmasi.

    Eu ma gandesc sa le arunc singur de pe acum

    • Groparu Nemernic Reply

      Am citit comentariul tău acum 2 ore. Și de atunci mă tot gândesc.
      Ai mare dreptate. Foarte mare dreptate. O să încep și eu.
      Și nu, nu glumesc 🙂 mulțumesc de revelație.

      • Dan Vlad

        Salut! Bine ai venit in Gruia. Un cartier unde media de varsta cred ca e 73 de ani… Nu prea ai mijloace de transport in comun…doar 2 bus-uri care circula la ore fixe… Si pana astepti sa vina mai bine mergi pe jos…apoi..cand sunt meciuri pe CFR… Ca sa doarma progenitura tre sa inchizi si plasele de tantari.. Geamuri.. Draperii… Perdele si sa mai pui si un dulap in geam… Farmacii nu prea… Magazine… Slabut. In rest… Cartier linistit…

  2. Dan Vlad Reply

    Salut! Bine ai venit in Gruia. Un cartier unde media de varsta cred ca e 73 de ani… Nu prea ai mijloace de transport in comun…doar 2 bus-uri care circula la ore fixe… Si pana astepti sa vina mai bine mergi pe jos…apoi..cand sunt meciuri pe CFR… Ca sa doarma progenitura tre sa inchizi si plasele de tantari.. Geamuri.. Draperii… Perdele si sa mai pui si un dulap in geam… Farmacii nu prea… Magazine… Slabut. In rest… Cartier linistit…

    • Groparu Nemernic Reply

      Da, și am mai venit și eu ca să măresc media de vârstă!
      Ne-am mutat în Gruia ca să mergem mai mult pe jos, că de buzuri și mașină suntem sătui. Și cu meciurile CFR deja ne-am lămurit, problema nu ar fi atâta zgomotul (niște dopuri de urechi fac minuni) cât pletora de suporteri gălăgioși care-și lasă dozele de bere pe garduri. Dar no, deocamdată e numai disconfort vizual.

  3. Raluc Reply

    Ehee! Sibian de al nostru! As ava trebe daca ati plecat din Sighi+

Leave a Reply to Anca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *