Termin discuția cu fiu-meu cu EXACT cuvintele cu care încheiau ai mei când îmi țineau câte-o morală:

– …că deja ești băiat mare, măi ficior, nu mai ești bebeluș!

De mare, e mare, e cât maică-sa; și are 5 ani. Azi-mâine o ia în brațe și o aruncă peste casă dacă nu-i dă lapte cu cacao la 12 noaptea.
– Ești mare, da, și deja la toamnă mergi la școală! Dar înainte de asta, trebuie să treci de un examen.

Acuma ce trebuie să știe oamenii fără copii (dacă n-au copii și nici nu-și exprimă teoriile de creștere ale copiilor public, primesc o acadea de la Groparu!): dacă pruncul tău face 6 ani după 15 septembrie și-l vrei în clasa pregătitoare zero, trebuie examinat de o comisie care să ateste faptul că știe culorile (sau măcar niște nuanțe de gri, dacă e daltonist), cifrele de la 1 la 2 și nu mănâncă supa cu urechile. Teoretic, e o chestie foarte simplă, dar părinții români crizați au dus-o la extrem – de exemplu, la Cluj, dacă vrei pruncul să-ți intre la clasă de germană intensiv la Coșbuc, acesta trebuie, la 5 ani, să treacă un examen de limbă cu vorbitori nativi. Te doare der Kopf, nu alta!

Mno, și-l pregăteam pe al meu de trauma primului examen din viața lui:
– Ce e ăla examen?
– Păi e un soi de probă cu vreo trei tanti, care te întreabă ce culoare are tricoul tău…
– Roșie! zbiară ăsta.
– …ce cifră urmează după 3…
– 4! zice el, după o mică pauză.
… cine face oul…
– Găina!
– Exact! Și apoi doamnele se uită una la alta, se întreabă din priviri, ștampilează o foaie de hârtie și ți-o dau ție!

Moment în care fiu-meu sare în piciorul ăla bun (celălalt, dacă n-ați uitat, este încă în gips):
– Taaaaatiiii! Și o să pot desena ce vreau eu pe hârtia aia???

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Pharaonul Reply

    Teoretic testul este simplu, dar daca doamnele/fufele respective sunt asemanatoare fizic si in gandire cu cele care vand la aprozar, gandeste-te ce rezulta. Ca unul care a trecut, cu copilul din dotare, prin asa ceva, pot spune ca dupa 1 ora am iesit din sala respectiva, copilul buimac, nici nu stia ce se intampla, iar eu nervos de imi venea sa sparg niste capete.

  2. Groparu Reply

    @ diana: pentru plăcintă hădenească trebuie să mai și promiți că nu-ți cicălești veci bărbatu’!
    @ Cd: îl fac om, asta-mi doresc!
    @ Pharaonul: l-am strămutat de la fosta grădiniță pentru că doamnele educatoare erau, de fapt, niște bucătărese de cămin cultural cu diplomă. I feel your pain, mă, cum să stea copilu’ o oră la interviu, Hristoaseeee!

  3. d.orin Reply

    io-s norocos, ambele mele leoaice is inainte de 31 august.
    ah, si apropo, termenul nu e 31 august? eu parca asa am vazut in metodologie.

    ce sa-ti zic, dara, mult succes!

    am si eu o poveste cu prieteni de prieteni de prieteni (pe bune), copchil picat ca atunci cand a fost intrebat cum il cheama a raspuns direct David! sau Eugen! (ca nu stiu cum il chema pe bietul baiet), in loc sa raspunza “Numele meu este Dragos Sebastian Decebal Popescu”. Sau cum l-o fi chemat.

  4. neamtzschantz Reply

    bey, eu am plecat in ’90 din romania, din cluj mai exact. eu reusisem sa depistez inca trei familii de nemti in cluj, or fi fosta ei mai multi, da nu stiu unde se ascundeau. de unde pusca mea deodata atitia nativi germani in cluj?

  5. Alin Reply

    Nu am copii dar cand vad tampeniile prin care trebuie sa treaca micutii, chiar ca-mi vine sa sparg niste capete. O ora de interviu pt un copil de 6 ani, care nu sta 10 min locului ca deh, e copil, tu il tii o ora sa il interoghezi ce? Astia sunt nebuni. Si il pici ca nu si-a spus numele complet, riscand un soc emotional pt saracul copil? Daaa sistem cretin cu personal si mai cretin.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *