În viaţă este important să fii primul
Mă trezesc dimineaţa, mă fac că mă spăl pe ochi cu nişte H2O, frec gingiile cu coada periuţei, torn o tonă de parfum, duş nu fac, am făcut săptămâna trecută, salvez planeta, bună dimineaţa, minunată zi ploioasă!
Intru în bucătărie – nu înainte de a lovi cu picioarele goale nişte colţuri de mobilă; senzaţie tare, românească – unde deschid teleghidat frigiderul, îmi îndes în rucsăcelul meu roz cu Barbie caserola cu prânzul, mă împleticesc către uşă şi cobor în şlapi până la maşină.
Revin în casă, îmi pun şoşonii regulamentari şi mai cobor o dată.
Ajung la cooperativă, lucrez ca un chinez într-o orezărie la patron. Vine pauza de prânz, îmi iau caserola şi mă duc la cuptorul cu microunde al cooperativei.
Desfac caserola şi mă ia cu leşin: în caserolă nu era zama mea ultra-grasă de carne, nici pireul cu ficăţei uleioşi pregătiţi de cu seară: era nici mai mult nici mai puţin decât prânzul Gropărelului, 130 de grame de linte cu morcov şi pieptuţ de curcănel mărunţit-mărunţit. Fără condimente, fără sare, deci clar că nu se califică. Caserola mea, fireşte, rămăsese acasă; unde mă aştepta o predică nesfârşită despre cum nu sunt eu atent, cum nu verific niciodată nimic, şi de ce nu-mi revin eu odată şi mă concentrez mai mult la a fi tătic şi soţ, să mai las dracu’ odată blogu’ ăla, că numa’ prostii scriu acolo, şi de ce nu pot să am şi eu un hobby mai salutar gen bere în fiecare vineri şi să ţin cu Steaua?
Pun capacul. Şi respir adânc: îmi dezamăgisem nievasta, copilul, familia şi regele, ba chiar şi pe preşedintele de scară. Nasol!
Pun mâna pe telefon:
– Tu nievastă! zbier, furios la culme. De ce m-ai lăsat să iau caserola greşită, tu nu ţi-ai dat seama? Tu nu ai văzut că era mâncrea copilului? Păi acuma ce mai mănâncă Gropărelul la prânz??
– Ioi! zice nievasta, ai încurcat caserolele? Nu-i stres, las’ că-i fac rapid nişte orez cu ardei! E OK, stai liniştit! Meri şi papă în oraş dacă nu ai ce, e în regulă.
Am închis şi am răsuflat uşurat, Doamne feri să mă fi sunat ea prima.
Conteaza enorm cine da primul pumn intr-o bataie 🙂
Pfuai, dupa ce am lovit mi-am dat seama ca n-am zis: Primul!
Asa faceam si eu cu ai mei in adolescenta 😆 Daca intarziam mult acasa intram val-vartej si ma rasteam la ei: “va dati seama ca am venit pe intuneric acasa, cine stie ce mi se putea intampla!”
Culmea ca functiona.
Deci ramane valabil: cea mai buna aparare e atacul ❗
@dongabone: Clar! 😛
pai ce s-o fi gandit gropareasa?! ” Hatz! no nea pezcuit….. i-am pus mancarea groparelului in caserola groparului si vice – versa … hihihi …. noa ashe! sa vaza cum ‘ ie sa mance la restorant'”!
haha, trebuia si Groparelul sa manance in oras ! 😀
D-aia îmi place mie blogăritul! Pot scrie orş’ce visez ! 😈
da` pescuitul,,soata mneatale la ce categorie il incadreaza?
PS a mea zice cu naduf , cand nu vrea si nu vrea sa manance ,: ce-i cacatul asta de l-ai prins ? s-a nascut azi noapte ? si ai stat cu ochii doua ceasuri la afurisita aia de pluta de ziceai ca-s bijuterile coroanei
Recunoaste gropare … ti-era dor de macdonalds …
Era porție de regim! 😉
Bine că ai fost tu primul 😀
la ce cooperativă lucrezi tu de-și permite nevasta să te trimită la restaurant ?!?
Pai da a zis Gropareasa ce va de restorant? A zis in oras, ca si covrigaria de la colt tot in oras e! 😈
Ai avut si tu noroc ca nu ai prins’o intr’o zi proasta altfel se intorcea strategia impotriva ta !
[…] dar îi lipsesc aproape toate: „Bun, deci facem lasagne! Sare avem!” • Un sfat util de la Groparu, dacă sunteți însurați: când faci o prostie, suni înainte să apuce să te sune […]
Varianta B: “- Alo, scumpa nevasta, tot ziceai ca te plictisesti toata ziua cu Groparelul, azi te-am salvat, sa vezi ca am incurcat caserolele si acum o sa trebuiasca sa-i faci ceva de mancare. Ori poti sa-i dai mancarea mea, doar asa o sa ajunga un barbat ca alesul inimii tale.”
Imi si imaginez: Cum te striga copii la scoala? Groparelul. De ce? Din cauza lu’ tata. :))
Imi si imaginez: Cum te striga copiii la scoala? Groparelul. De ce? Din cauza lu’ tata. :))
ai invatat ceva de cind te ai insurat