Bun, Dana Nălbaru și Dragoș Bucur s-au hotărât să-și școlească prunca acasă, pentru că sistemul românesc de educație este muribund, depășit, anacronic și nici nu mai știu cum, iar dascălii sunt nemotivați, prost plătiți sau de-a dreptul incompetenți.

Este alegerea lor salutară, Doamne-ajută-i. Dar eu, personal, nu-mi doresc asta pentru fiu-meu. De ce? Păi, pentru că…

  1. Lumea are o părere destul de deformată despre sistemul de învățământ din România

Și asta din cauză că, la fel ca în cazul BOR, al sistemului de sănătate, chiar și al politicienilor, majoritatea știrilor din domeniu sunt legate de: învățătoarea mizerabilă de la Onisifor Ghibu; copiii care se droghează; copiii care sunt nesimțiți cu profesorul; viol/sex/fumat iarbă în buda școlii și alte etc-uri.

În schimb, cunosc cel puțin vreo 10 profesori din generația mea care sunt geniali. Plus profesorii de la țară care aduc cu mașina lor personală, din banii lor, copiii din satul vecin la școală trec aproape cvasi-neobservați de mass media. Profesorii care fac ore în plus cu elevii, care-i verifică dacă au cărți împrumutate de la British Council sau care joacă fotbal în pauză cu elevii (da, normalitate) nu fac rating. Profesorul de karate al lui fiu-meu are șase copii în lotul național (!), credeți că se deranjează careva din Cluj să-l caute și să-i ia o declarație? Olimpici la latină sau biologie sau informatică din orașe mici (și în orașele mici sau la țară se face treabă, unele licee au o adevărată tradiție în sensul ăsta) vin acasă cu premii și mențiuni, dar știrile cu ei se pierd în calupurile despre mizeriile și scandalurile noastre de zi cu zi.

Da, sistemul actual este departe de a fi perfect, da, nu avem trei dascăli la ore, ca danejii (!), nici nu ne comparăm cu finlandejii, suedejii și nemții (apropos, soru-mea și colegii din Elveția s-au uitat la mine cu ochi de sticlă când le-am spus că nu am cu cine lăsa Gropărelul între ora 12, când termină el școala, și ora 6 seara, când termin eu munca la cooperație). Da, profesorii sunt plătiți prost, sunt nemotivați, da, este și plin de cripto-comuniști în sistem, știu (de aia am și fugit din învățământ, după o carieră fulminantă de numai 2 ani în sistem public și alți 3 ani în sistem privat).

Dar, de bine de rău, există niște manuale (nu, nu sunt toate cretine, cretine erau manualele după care a învățat generația noastră!), există ceva, un fir călăuzitor care nu este chiar așa de rău. Da, am fost silit să bag chimie și genetică într-a unșpea, la liceu uman, dar ăsta nu a fost un motiv pentru mine sau altcineva să vină la școală cu pușca, nu?

Și mai este o chestiune: profii sunt extrem, extrem de prost plătiți, deci nu toți talentații sunt tentați să rămână în sistem. Ați fi dispuși să mai dați 100 de lei de gospodărie pe lună ca să plătim profesorii cum trebuie? Și încă o sută pentru medici?

2. Scopul școlii nu este de a turna găleți de informație în creiere fragede, ci…

Pe bune, nu este. Tot ce știu de la școală am învățat, de fapt, acasă. Acasă am citit Spartacus și Odiseea Căpitanului Blood, Legendele Olimpului și sonetele lui Shakespeare, acasă am dormit cu Bantaș și Levițchi sub pernă, acasă am învățat despre corpul uman din cărțile de anatomie ale soru-mii care avea BAC-ul la liceul medical etc. etc. Poate din școală am rămas cu niște niște geografie, poate cu niște gramatică, dar haideți să recunoaștem: nu ai cum învăța pe nimeni Subjonctif-ul în franceză sau der, die, das-ul în germană dacă ai o clasă de 25-30 de copii și le predai o oră, maxim două pe săptămână. Meditații, anyone? Citit, studiu acasă? Ăstea sunt baza. O oră de citit pe zi, să rămână și vreme de jucat, și un mers la o bibliotecă, toate astea fac miracole în timp.

Și mai este ceva: suntem extrem de exigenți cu copiii noștri, poate și din cauză că în România trăim cu foamea-n gât, și o diferență de salariu de 300 de euro face o diferență destul de radicală, de asta ne luptăm ca animalele pentru copiii noștri. Dar o sumă impresionantă de străini, unii mid- și upper management, cu care am intrat în contact aveau o cultură generală destul de modestă, și cei care o aveau o dobândiseră în urma cititului, restul – zero. Și mai toți vorbeau limbi străine mult mai prost decât o sumedenie de români de care râdem noi că vorbesc engleză ca Iliescu. Așadar scopul mai înalt al școlii, zic eu, este…

3. …de a te învăța ce înseamnă socializarea

Lumea asta e un loc plin de oameni foarte triști, foarte răi, foarte fără de scrupule. Nu ai cum scăpa de ei. Fie incompetenți feroce care și-ar vinde rinichiul propriului copil pentru a-i oferi niște șpăguță superiorului său sau care te-ar înfunda în fața tuturor pentru a-și masca propria incompetență, fie neajutorați care nu-s în stare să-ți repare mașina sau să-ți aducă o pizza la masă fără să-ți verse sosul de roșii pe cămașa de ieșit la pizza, fie vecini nebuni bormașiniști sau prieteni de conjunctură care se bat cu poliția după trei shoturi de tequila și apoi te invită să depui mărturie mincinoasă în favoarea lor, ce mai, totul este o junglă de manipulări și răutăți cu care sunt sigur că vă luptați și voi zilnic.

Cu aceeași junglă, la altă scară, se luptă și copiii noștri la școală, pentru că așa este special umană, defectă și/sau darwiniană încă din pruncie. Și, grație expunerii la mediul ăsta acid, tot aici învață să manage-uiască idioții, manipulatorii și frustrații. Sau învață măcar să-i recunoască de la un kilometru și să decidă, în cunoștință de cauză, dacă merită să-și piardă timpul în compania lor. Sau să aibă o idee mai realistă despre riscurile aferente și ce presupune asta (frustrări și din partea lor, nopți nedormite, stres etc).

Știți unde nu se vor lovi de realitatea asta? Exact.

La home schooling.

Da, perfect, vei reuși să-ți înveți copila scenaristică la 9 ani. Bestial! Se va regăsi pe sine, va fi o nouă Virginia Woolf, o nouă soră Brontë sau, dacă are ghinion, o Hortensie Papadat-Bengescu. Poate va descrie ca nimeni alta conflicte, hybris-uri, momente de katharsis și va inventa personaje monumentale pornind de la cele cu care intră în contact în viața reală. Știți însă unde există șanse să o bucteze? Dacă va da de parteneri de business dificili. De un regizor sau producător sau finanțator dominant, îngâmfat, orgolios, răzbunător. Sau dacă va da de un partener de viață cu bube pe care nu le va descoperi la timp, pentru că este prea îndrăgostită; și, nota bene, 90% din bubele pe care le ducem pe picioare din copilărie nu se rezolvă, ci se acutizează sau degenerează pe măsură ce avansăm în vârstă.

Plus: abilitățile sociale. Fiu-meu, care nu este un sălbatic, a mers la grădiniță privată, a avut numai vreo 11 colegi în clasă, și tânjește după socializare. Acum, a început școala (sistem public) și are un mini-șoc când se găsește în mini-jungla unei școli-liceu cu 1000 de școlari, care-și urmează fiecare, draconic, interesul, și trebuie să se reinventeze un pic pentru a răzbate în noul mediu.

Mai este ceva: școala, cu materiile alea inutile, te învață și să ai puterea de a face chestii care ți se par complet nașpa. Ai stofă de IT-ist, da? Ghinion, va trebui să înveți să scrii și mailuri și documentație. Îți plac literaturile, ca lui Groparu? Degeaba, de calcule tăt nu scapi (calcul de dobânzi la ipotecă, de salarizări, de programări financiare etc.). Știi cum poți s-o buctezi original? Alegând să faci numai ce-ți place. Atât. Chestia este că singurul domeniu în care poți face asta este cel al ocupației de milionar care stă în hamac sub palmieri toată ziua. Noi, ceilalți, suntem siliți să avem ocupații compuse din 80% activități de mizerie și 20% ceva ce-ți hrănește cu adevărat pasiunea sau plăcerea, mai mult sau mai puțin.

Ori dacă tu te contentrezi o viață întreagă numai pe chestii care-ți plac, cum vei fi pregătit de realitate? Nu putem fi toți bloggeri.

4. Autoritate. Și cunoștințe în domeniu (era să scriu expertiză)

Toți părinții se lovesc de asta: este foarte greu să fii antrenorul propriului copil. Îl duci la un profesor? Perfect, odorul va sta o oră pe scaun nemișcat și va învăța orice fără să clipească, de la pian la insipida germană. Încerci să-l înveți tu, ca părinte? Primești un deget mijlociu.

Cunoștințe în domeniu: frățică, sunt la etapa din viață la care mă întreb cu seriozitate dacă am și eu habar despre ceva pe lumea asta, și tind să cred că abia dacă pot spune că știu engleză (după vreo câteva sute de mii de pagini traduse, plus trei cărți). Da, să zicem că știu, dar știu eu metodică? Știu eu pedagogie? Știu eu chestiile celelalte, alea nespuse, care fac diferența dintre un dascăl mediocru și unul genial?

Habar n-am, pentru că eu, de 13 ani, am altă meserie. Și de ce învăț mai mult, de aia îmi dau seama că știu mai puțin. Dracu’ știe!

Amu, firește, fiecare este liber să-și crească copilul cum crede de cuviință, ba chiar și să facă reclame la Groupama, dacă asta dorește!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 21 comments

  1. Simona Reply

    Socializare poti face la cursuri private, workshopuri grupe de sport etc. si asa copilul face doar ce ii place, cu alti copii la fel de fericiti. Pt mine home schooling nu inseamna izolare, ci libertatea deciziilor cu privire la ce info si experiente sunt utile si placute. Salut cu respect decizia lor, pana la urma eu asta am facut in liceu: am ciulit si m-am dus la clubul de teatru, am facut voluntariat, am stat in parc cu mai multi colegi, uneori toata clasa, cand ne organizam. Si acum sunt bine, lucrez la un nou sistem de educatie, ca hobby.

  2. Bula Reply

    Am doua cunostinte, vecini. Baietii de varsta apropiata.
    Unul a terminat o facultate x, dar a gasit de lucru doar la un magazin, ca ajutor (plimba hartiile) si primeste salarul minim pe economie.
    Vecinul este tamplar de meserie, acolo si-a invatat si baiatul, care are doar BAC-ul terminat. Are comenzi, de nu-si vede capul. Atat tatal (mesterul), cat si baiatul castiga foarte bine,
    L-au chemat si pe baiatul vecin sa lucreze cu ei, oferindu-i DUBLUL salarului pe care-l are la magazin, dar acesta i-a refuzat: “Nu de aia am facut facultatea sa muncesc ! ”

    Cam asta-i mentalitatea invatata in scolile de azi, in tara.

  3. Mihai Reply

    Te rog, da-mi voie sa te contrazic:
    1. Oameni stiu si vad rezultatele invatamantului romanesc, bac luat numai de 50% dintre elevi care sau prezentat la bac nu din numarul total si asta spune mult.
    Spui ca ai lucrat in sistem,atunci ai auzit de cadavre didactice si stii ca expresia se verifica mai ales cand peste +95% din ei sunt crypto-comunisti,de fapt sunt doar prosti si incompetenti pasionali. Restul de +-5% sunt masa neglijabila chiar si in statistica.
    2. Scoala exact asta face.Eu cand am terminat cu scoala si eram un analfabet, am fost in top 10. Mi-am dat seama ca trebuie sa pun mana si sa invat de unul singur. Este o solutie care necesita mai mult timp si efort dar rezultatele nu se compara.
    3. Aici chiar ma faci sa rad. Fa un experiment,du-te intr-o pauza la un liceu sau scoala si urmareste atent ce se intampla.Daca nu vrei sa il pregatesti pe pici pentru lumea interlopa o sa se descurce mai mult decat bine fara colegii de scoala.
    4.Asta depinde numai si numai de tine si intelectul tau. Dar cred ca poti sa depasesti un profesor care a facut doar 6 luni de pedagogie in facultate si pe care la trecut ca a cumparat cartea profului.
    Cand o sa invatam sa reparam greselile fara sa cautam scuze, atunci o sa avem un sistem normal.Pentru restul avem borul.

  4. Azmodan Reply

    bine zis man. mai ales partea cu disciplina.
    mai ales daca ai baiat hiper-energic, statu acasa nu e o solutie.

  5. Groparu Nemernic Reply

    @ Mihai:
    1. Chiar si in tarile astea bengoase si nordice, cel putin o treime (pe la 40%, cam asa) din absolventi se orienteaza catre slujbe unde BAC-ul nu este necesar.
    2. Aș întreba unde erau părinții tăi când ți-ai dat seama de asta. Ai mei deja cam renunțaseră să devină umbra mea la învățat, dar mă descurcam deja binișor (analfabetismul tău la limba română, probabil, este identic cu analfabetismul meu la științe reale).
    3. Am făcut. Nu sunt cu nimic mai sălbatici și mai rebeli decât generația mea. Haui, poate sunt cu 2-3% mai revoluționari, în rest… cam același procentaj nebuni/chiulăi/tocilari.
    4. Așa zice oricine care crede că oricine își poate dezvolta o strategie funcțională de metodică. E ușor să zici ”învață verbele astea neregulate pederost”, dar dacă e vorba de înșurubat informația asta deloc sexy intr-o minte tânără printr-o strategie deșteaptă îți dai seama că alții cu intelect mai strălucitor ca al tău și al meu au probleme serioase de implemetare. Apropos, ai experiență în predat?

  6. Gogu Reply

    @mihai

    in Franta, bacul e luat in proportie de 85%+ de elevi, majoritatea se inscriu la facultate, 40%+ renunta dupa primul semestru

  7. mm Reply

    @ Mihai
    2. Analfabet ai rămas și acum. Dar asta nu e un eșec al scolii/sistemului, ci al tău personal; “oameni” (pl accentuat), “pe care la trecut” (l-a), și încă vreo câteva. Dacă asta e rezultatul “autodidactismului”, merg cu Groparu.

  8. cami total de acord cu Groparu' Reply

    @Simona
    Dar ai avut privilegiul sa chiulesti, sa-ti alegi ce inveti si ce nu, si sa poti sa ai intalnire cu colegii de clasa peste 20 de ani -eventual sa ai colegi de clasa; sa alegi daca participi la o chiuleala in grup, daca te duci la “bairamul” colegului sau te bagi cu el/ea la facut o boroboata. Intr-o mare masura se numeste izolare, chiar daca se pot gasi lucruri conexe de facut.
    Libertatea alegerii informatiei este o gogorita, pentru ca, pentru a fi integrat societatii, copilul trebuie sa faca dovada insusirii unei curricule nationale. Poate se alege metoda si profesorii pe care ii vor angaja. Ma indoiesc ca un parinte este capabil sa predea toate materiile care se fac in scoala, chiar daca inlatura 5-6 umpluturi ce nu par interesante (si chiar nu sunt).
    Ma intreb insa, daca sistemul nostru de invatamant prevede integrarea acestor copii. Deocamdata m-am lovit de: “Nu poate intra in clasa intai pentru ca nu a facut pregatitoarea”. In viitorul indepartat se vor putea echivala studiile de acasa cu cele de la scoala?
    Si da: sunt de acord ca scoala este despre socializare si despre a invata copilul sa treaca peste problemele aparute acolo (nu se mai joaca X cu mine, m-am certat cu Y, Z se uita frumos la mine-oare ma place?), nu despre cumulul de informatii.

  9. Michisor Reply

    Mai, eu sunt dispusa sa inchid ochii la toate hibele home schooling-ului si sa vad mai ales partea buna. S-a recunoscut deja aici: nimic nu e perfect. Mda, teoria mai merge cum mai merge, insa practica ne omoara fara mila. Sa zicem ca m-am nascut cu super talente de pedagog si reusesc cumva sa-i bag progeniturii ceva stiinte, gramatica si literatura in cap. Miliardara in euro/dolari/lei/whatever nu sunt. Deci trebuie sa muncesc (sa am un serviciu platit). Pedagogia cere TIMP (pe langa multe alte indemanari). Cand gasesc timpul asta. Chiar daca lucrez de acasa, pai si cheama ca lucrez… nu pot sa ma ocup in acelasi timp si de progenitura. Deci tot 8 ore pe zi sunt indisponibila (fara transportul la sediu, ca sediul e acasa). Atunci cand? Copilul mai vrea si joaca … din aia pe bune (adica nu invatam jucandu-ne). Doar home schooling nu e totuna cu profesori particulari ?! Chiar daca as avea bani pentru toti profesorii particulari, imi trebuie timp sa duc progenitura la sediul alora, ca nu vin toti acasa….Deci cand domne? Cand ? La intrebarea “cum” sa zicem ca, teoretic, mai gasim raspunsuri, doar ca practica ne omoara. Dar la intrebarea “cand” nu vad niciun raspuns, nici macar teoretic! Doar daca avem asa de multi bani incat sa ne putem permite sa ne batem joc de ei. Altfel, nu stiu cand as avea timp pentru asa ceva.

  10. Mihai Reply

    Imi cer scuze pentru greselile de gramatica. Am pus pe site ciorna nu versiunea finala.

  11. Mihai Reply

    @Groparu
    1. Ma refeream la eficienta sistemului de invatamant.
    3. Am avut parte de experiente care m-au ingrozit.
    4. Cu cei mici nu.Am avut de a face cu adulti si nu vreau sa mai repet experienta.

  12. aviatorul Reply

    Vom vedea daca ramai la aceeasi parere cand ti se va trezi baiatul plangand ca nu vrea la scoala.
    Principalul rol al scolii este sa stimuleze copii si sa ii faca sa le placa sa invete. De ce le aduci atatea scuze?

  13. super_fotbal Reply

    Eu nu pot intelege de ce toti sunt atat de obsedati cu scoala, de parca note mari inseamna automat salarii mari sau un 4 inseamna automat ratare. Eu am terminat al treilea din coada facultatea si imi e chiar bine. Eu daca as avea copil as fi multumit sa vad ca poate sa faca ceva acolo si sa nu se poarte ca un salbatic si eventual sa nu se apuce de droguri sau de furat.
    Sistemul educational nu ia deloc in calcul faptul ca elevii tre sa se angajeze dupa si produce doar niste unii de 20 de ani ce habar n-au unde sa se duca sau ce vor de la viata…

  14. Mihai Reply

    @mm
    Buna mm.Numele meu este Mihai.Te rog sa te uiti mai atent/a fiindca sunt mai multe greseli in textul meu.Nu fi ca mine.

  15. Indyra Reply

    Decizia de a învăța ceea ce ii place este a copilului si in sistemul de învățământ de stat. Daca ii place materia x, o învăța, singurel și fara eforturi, (cu putin noroc nu va avea același profesor pe parcursul celor 12 ani de scoala) daca nu, va avea note mici. De vina sunt parintii ( pe lângă cadrele didactice pentru care materia lor a mai importanta vreodată ) care au făcut obsesie pentru celebrul 10 pe linie pentru ca “romanul trebuie sa fie as la toate” creandu-le asteptari nerealiste, iar copiii dezvolta adevărate traume: ” ma omoară tata daca iau nota mica”. Sistemul de stat produce inapti pentru ca parintii insista sa aiba copii de 10 pe linie, sa intre la x liceu de mate info, cu toate ca plodul e afon și are înclinație spre desen,apoi musai sa faca o facultate de IT ist- ca de acolo iese banu’. Da, scoala nu mai e ce a fost si evident ca trebuie sa evolueze, dar este mediu social si “lecție de viata”. Facultatea nu este obligatorie, ca de aia ii zice facultate, de la facultativ si ar trebui sa fie alegerea copilului in funcție de ce ii place (respectiv materiile de care s-a lovit mai mult sau mai puțin tangențial prin generala/liceu).

  16. alexnicolae Reply

    Hai sa desenam o varianta de scoala de acasa/ adica sa nu fie in sistem public si de stat: copilul sa invete ce vrea 2 ore acasa in fiecare zi, putina matematica, romana, engleza, desen. Apoi sa mearga la cursul de germana: cu alti copii, un club privat unde socializeaza cu alti 10 copii cu acelasi interes. Apoi la un club de karate unde socializeaza cu alti 20 de copii cu acelasi interes. Apoi la un club de electrotehnica un socializeaza cu alti 20 de copii. Apoi la un club de alpinism. Apoi la calarie. Apoi la piscina. Si tot asa, 10-15 ani. Pe la 15 ani sa inceapa sa participe si la cursuri practice(ucenicie) intr-o firma privata cate 4 ore pe zi. Pe la 16-17 ani sa mearga sa isi faca practica in grafica pentru jocuri pe calculator intr-o firma privata (se face la Tg Mures).

    Home schooling-ul nu e o limitare daca e facut cum trebuie. E doar o alternativa – in practica, statistic, in tarile in care se practica la scara mai larga, copii nu au nici o problema cu socializarea, dimpotriva, isi construiesc modele de relationare sanatoase.

    model de homeschooling:

    http://poraquiporalla.com/Pages/a1_general_povestea_calatoriei.html

    fi atent domnu pescar ce inseamna homeschooling in pescuit:
    http://poraquiporalla.com/Pages/r_2009_01_20_tierra_del_fuego.html

    (da mai in josu paginii si mareste)

  17. Mina Reply

    Am predat in doua tari: Romania si Anglia. Spun din experienta: sistemul englez este cu adevarat praf si pulbere. Atat.

Leave a Reply to Marinescu Ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *