Eu, deci la masa
Urc sus (n-am cum urca jos, ca m-am interesat) cu cutia de paste cu carne productie proprie (nu made in China) si cu Caţavencu supt braţul meu vânjos. Incălzesc pastele la cuptioru’ cooperativei, insfac o furculitza de material plastic sh ma apuc de citit sh de carat la gura. Gura – asta stie cel mai bine – preia cu limba si buzele pastele albe cu carne sh cabanos sh le mesteca like there’s no tomorrow.
Langa mine, un coleg vadit deranjat ca nu-i dau atentie, ma intreaba fumand:
– Tu tot timpul citesti ziarul cand mananci?
– Depinde de anturaj, zic eu. Depinde de anturaj.
Nu s-o suparat, ca o râs.
o ras, o ras…da era rasu lui?
Pai si daca urci intr-o masina care sta/merge agale in/pe panta, atunci nu inseamna ca urci in jos? Si la fel si invers: daca cobori dintr-o masina care sta/merge agale in/pe rampa, nu se numeste ca cobori in sus???
Corect raspuns, corecta atitudine.
Da’ pun pariu ca era patzit sau, pur si simplu n-a vrut sa (se) riste 🙂 🙂
Mda, si eu zic ca a jucat prudent. Voi aveti microunde la serviciu?? In Cluj ma mut!
– Tu tot timpul citesti ziarul cand mananci?
– Depinde de anturaj, zic eu. Depinde de anturaj.
Asta mi-aminteste cand stateam cu nashu Luci la o berica, si la noi la masa a venit un cunoscut pe care nu-l simpatizam in mod deosebit. Si ne-a vazut le asa… neprietenosi, cam acri, si a zis plin de entuziasm: “Hai, ma baieti, sa ne veselim, ce dracu, suntem intr-o companie selecta…” iar eu si nashu Luci, aproape la unison, i-am spus “poate tu, ma baiatule, poate tu”. Mno, a nost n-a ras, cred ca s-a suparat.
miruna, io tot in cluj is, da n-am microunde la lucru. 🙁 poate imi gasesc si io un job la groparu… 🙁