Într-una din multele firme de IT din Cluj (ştiţi voi, Silicon Valley of the East, la noi până şi primarul scrie cod), s-a pus de o delegaţie către Regatul Unit al Marii Britanii.

Tot globul pământesc ştie că, atunci când ardeleanu’ pleacă de-acasă, ia cu sine două articole esenţiale: slană de animal porc mort şi delicios şi o glajă de pălincă – să fie de drum. Glajă care – ca orice ardelean verde – se împarte cu orice obraz subţire şi străinez, de care te distrezi la culme când îl vezi că se strâmbă ca un prunc când linge lămâie pe Youtube, şi apoi îl mai şi întrebi, ca un nemernic:
– Aşa-i că-i bună? E ghe prună curată! Mai vrei?

Aşa şi programecii, or prins un englez viteaz cu veleităţi de profesionist într-ale alcoalelor şi or tot turnat în el un ştampăl de licoare, apăi încă un ştampăl… l-or avertizat, argheleni cumsecade, să o ia mai încet, dar n-a fost chip…

…şi seara s-a încheiat în focuri de artificii.

A doua zi, arghelenii au venit la muncă de dimineaţa, serioşi şi dedicaţi; numai englezul cel viteaz nu venea neam, vai şi amar, fără telefon de avertizare la HR, cod roşu de mahmureală.

Într-un târziu, pe la ora 14:00 trecute fix, apare şi supusul reginei la birou… frate, palid ca un cadavru, părul vâlvoi, privirea rătăcită şi tulbure, pasul împleticit ca la Zombie…
– John Bull, eşti bine? Eşti OK? Chemăm un algocalmin, o aspirină, un SMURD englezesc?
– Bă! zice englezu’, şovăielnic.

Vorbea engleză mai prost ca programatorii clujeni, atâta-i era de rău.
– Mi-e foarte, extrem de foarte rău. Dar nu ăsta e baiul.
– Da’ care-i baiul, mă John?

John respira ca prin life support, o inspiraţie la 4 minute. Până şi plămânii îl dureau; şi suferea ca un câine.
– Beutura voastră mi-o dat halucinaţii.
– Ha?
Indeed, deci dezastru. Fiţi antenă, am avut patru halucinaţii!

Se opri, oftă, trecută patru minute, inspiră aer şi continuă:
– Prima halucinaţie – se făcea că mergeam cu taxiul acasă, şi taximetristul m-a părăsit într-o pădure, şi eram dezbrăcat puşcă. A dracu’ halucinaţie!
– Ioi, ziseră arghelenii.
– A doua halucinaţie am avut-o… se făcea că mă certam cu fiu-meu, care are 12 ani, şi m-o bătut şi m-o caftit şi m-o lăsat lat!
– Foyoyoi, ziseră arghelenii.
– A treia halucinaţie – că mă certam cu nievasta-mea, şi nievasta-mea o-nceput să mă bată… cu cruzime, şi m-o bătut, şi m-o tot bătut…
– Nasol! nasol.
– …şi, cel mai nasol, mă certam cu sticla de pălincă cu care am plecat azi-noapte acasă, şi pe care am descoperit-o lângă uşa mea de la dormitor… şi şi ea, mă, sticla m-o bătut şi m-o exterminat şi m-o lovit…
– Bă, deci urât, urât, şuşotiră programatorii, empatici.
– Şi ştiţi care-i cea mai urâtă chestie din toate astea?

Englezul trase adânc aer în piept. Repet, până şi respiraţia îl durea.
– Io-s treaz de la ora 7 dimineaţa… da’ halucinaţiile astea le-am avut amu 15 minute!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 13 comments

  1. Tim Reply

    Dracu l-a pus sa bea in halul ala? Eu credeam ca halucinatiile le avea in timpul bautei… poate era dereglat dinainte de beuta?

  2. .marius Reply

    O minunată aventură din seria străinezii și pălinca, pe modelul vițe-versa, am trait-o când încercam să-l conving pe un coleg espanol de’ăla că a noastră licoare e mai ceva ca apa vie și ar fi cazul să nu exagereze… A doua zi, eu mahmurel, el râdea bine mersi în celălalt capăt al mesei din sala de ședință. WTF?!

    Am aflat ceva mai târziu că nevastă-sa era profesoară la o facultate prin Spania unde avea nenumărați studioși români, care nu-i așa, mergeau cu slana de animal porc mort și glaja de pălincă de avea omul o pivniță mai ceva ca o casă parohială… 😳

  3. un_om Reply

    Am avut si io una din asta cu palinca.
    O auditoare externa de problema noastra din pruna, o venit tocmai din Acea Mare Britanie si noi ca niste gazde bune am dus-o seara la restaurant, deh ca astia mici de la bac, ne simteam oarecum nepregatiti si sa-i castigam putin indulgenta.
    No si doamna asta (la o venerabila varsta de 27 de ani) s-o simtit ca acasa, adica o mancarica si vro 5 beri c-o zis ca daca nu e Ale nu se pune. Ei si atunci din una in alta i-am aruncat manusa: whisky lor e caca maca fata de palinca noastra. no si manada ea de nationalism subversib o indraznit sa zica ca nu ie adevarat si ca nu crede pana nu pune in gura!

    A doua zi aveam auditul care o inceput abia la 11 ca la noua nu era inca apta sa paseasca singura. In plus pe durata auditului cam la 30-40 de minute odata brusc se lua o pauza si cineva se rastea la boboci.

    Deci noi am trecut auditul si s-o decretat ca zama de pruna ii mai toxica decat whisky-pisky

  4. Dan Reply

    N-am auzit sa fie ruman care sa nu se laude ca a ingropat sub masa un strain cu ceva bautura locala. Acu nu zic, e amuzant sa delirezi, s-o fi sintetizat ceva extasy in beutura aia.

  5. alin Reply

    Mda, atat ne-a mai ramas, sa ne laudam ca suntem niste betivi ordinari… Ca in rest, orice european stie deja ca suntem hoti.. Bravo, romane, esti tare !

    Ai bani de iti ies pe urechi, ai tot ce vrei, asta e singurul lucru pe care nu il aveai…. Sa te lauzi ca esti drogat…

  6. Greuceanu Reply

    @alin:
    huuuuuooooooo!!!! huuuoooo!!!!!! jos Alin! JOS A-LIN!!!!!

  7. alin Reply

    Da’ nu vreau pe jos, ca ma irita covorul la spate… nu vrei si tu in pat, ca orice om..?

  8. Savantu' Reply

    Eu lucrez in UK, si nu e mare scofala chestia cu palinca si englezii, ca aia (dar mai ales ele) sunt persoane relative antrenate.
    Dar va imaginati cand am dus niste de-aia de pruna bistriteana la welcomu-ul party pe care mi l-au organizat colegii de laborator in Japonia in 2000, ca la ei cel mai tare sake e de 24 de grade, ca Ochii lui Dobrin.

  9. alin Reply

    Radule, ar fi cazul sa nu ne mai laudam ca suntem niste drogati. Fiindca alcoolul e un drog. Nu mi se pare motiv de lauda…..

  10. Alexandra Ardelean Reply

    Doi tineri erau casatoriti doar de doua saptamani. Sotul, desi era foarte
    indragostit, abia astepta sa iasa in oras cu vechii lui prieteni sa petreaca.
    Asa ca ii spuse sotiei:
    – Scumpa mea, vin repede.
    – Unde mergi, iubitel? intreba sotia.
    – Merg pana la bar, draguto. Sa beau o bere.
    Sotia spuse:
    – Vrei bere, dragostea mea?
    Deschise usa de la frigider si ii arata 25 de tipuri diferite de bere, din 12
    tari diferite: Germania , Olanda, Danemarca…
    Sotul nu stia ce sa faca, sigurul lucru pe care a fost in stare sa il spuna a
    fost:
    – Da, acadeaua mea… dar la bar… stii tu… au halbe inghetate…
    Nu a apaucat sa termine fraza ca sotia il intrerupse:
    – Vrei halba inghetata, iepuras? si scoase din congelator o halba atat de
    inghetata ca abia putea sa o tina in mana.
    Sotul devenise cam palid, dar spuse:
    – Da, motanel, dar la bar au tot felul de gustari delicioase… Nu stau
    mult, vin imediat. Promit. Ok?
    – Vrei gustari papusel?
    Deschise cuptorul si scoase 5 tavi cu diverse gustari aburinde: aripioare de
    pui, ciuperci, coaste de porc…
    – Dar, draga mea… la bar… stii, se mai injura, se vorbeste urat…
    – Vrei vorbe urate draga? Auzi, ba, coaie! Bea-ti in pula mea berea in
    nenorocita aia de halba inghetata si manca-ti cacatele de gustari, pentru ca esti insurat, si nu mergi nicaieri!!! Clar, nenorocitule?
    Si au trait fericiti pana la adanci batraneti….

Leave a Reply to Greuceanu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *