E nevoie sa mergi la retro party ca sa-ti dai seama ce fucked up e generatia ta

Vineri seara, mega party mare: Down Low, Lou Bega, Captain Jack și La Bouche au concertat în Cluj. Deja acțiunile Google au crescut cu 40% pentru că jumătate din cititorii blogului meu caută cine naiba sunt ăștia!

Așadar, pe principiul ”dacă nu mai avem succes de 60 de ani, venim la Cluj!”, vineri seara toată generația mea (cu plăcere pentru mineriade, Miron Cosma, ilieșci și constantinești și năstași) s-a înghesuit nevoie mare în Sala Sporturilor din Cluj la recitalul extraordinar al formațiilor vocal-instrumentale sus-amintite.

Inclusiv Groparu era acolo, îmbrăcat ca-n adolescență cu haine care să-i ascundă spinarea cocoșată (ascundeam lipsa pectoralilor) și picioarele subțiri (”dar fibroase!”)

Show-ul o-nceput cu o-ntârziere de o oră, că așa e de la o vârstă, ai nevoie de o oră întreagă ca să reușești să te apuci să faci ceva.

Plin de milfe! Și de oameni trecuți bine de prima tinerețe, mă mir ca n-am văzut scaune cu rotile și asistente sexy care au grijă de bătrânoci. Dar sigur am auzit niște peacemakere – posibil unul din ele era chiar al meu. Ce să mai zic, a doua zi toate maseuzele din Cluj au fost ocupate cu spinări blocate, la cât s-a zbânțuit lumea.

Mi-a plăcut că, în cinstea anilor ’90, unele dame s-au frezat special, cu coafura gen ”vrăjitoare care tocmai a descoperit curentul electric”.

Observație: foarte mulți din generația mea fumează; îi înțeleg, la ce muzica au ascultat, probabil că-și doresc să moară mai repede.

Puteam agăța multe, multe femei; toate de 60 de ani, sau chiar mai mult. Asta chiar dacă burta ne evada prin nasturii de la cămașă.

Oricum, să te ferești de sânii doamnelor care se freacă de tine… mai bine zis, de gambele tale.

Și acum, la final, un gând: oricât de fucked-up e generația mea… cum să vă zic, noi măcar n-am ascultat Alex Velea.