Asa, unde eram?

Deci.

In 15 feb, deci vineri, fu ziua lu Greuceanu, şi i-am dus cadou o carte de bazme de Petre Ispirescu cu titlul – fireste – Greuceanu. Bine, o trebuit să mă milogesc de şefa mea care nu-mi citeşte blogu să mă lase să plec cu o oră mai devreme de la serviciu (mai ales că bagasem overtime toată săptămâna, da’ asta nu contează, I’m proud to serve! NOT), şi am obtinut concesia dupa o scurtă evaluare maniheist-negativista a activităţii mele în firmă, cu concluziile că promit că am să fiu mai serios. Finca am rate de platit, normal ca sunt de acord cu orice promisiune tre’ sa fac.

Numa atata vreau sa va zic despre ziua Greuceanului: am ajuns târziu, când toată lumea era machită; şi în ciuda protestelor mele, Marieana, o membra fondatoare a găjtii, o simtit nevoia să le iesplice la toţi ce am făcut de revelion, si toti or râs ca projtii. De mine, care de fapt is un blogger.

Ce am făcut eu de Revelion? Vă spun tot io, fincă nu voi avea niciodată autobiograf, şi dacă se vor face filme dupa viata mea vor fi cu siguranta filme interzise minorilor de orice vârstă.

Deci de revelion, printre multe altele, am legat sănii de masini si ne-am lăsat traşi pe drumul înzăpezit.

Ultima tură fu cu Mariana şi cu încă o gajică. Amandoua erau pe sanie in spatele meu, si se tineau de burta mea, tinandu-se de mine ferm, dar cu scârbă – exact asa cum ma imbratisa maica-mea, mai demult.

Io stăteam cu picioarele ridicate-n aer si sprijinite de bara de protecţie a maşinii, cu gaura curului în sus de parcă era o baterie de rachete sol-aer, indreptată către cerul negru, că era noapte.

Deci gaura curului meu era către sus, ceea ce faciliteaza depresurizarea.

Fetele mă strângeau de burtă cu pasiune, că maşina deja mergea cu vreo 40 km/oră, si se temeau. Burta mea deja avea chef sa iasa spre afra, sa vada ce mai e nou.

Io, de vreo 4 zile, fincă erea Revelion, mă hrănisem exclusiv cu bere, multă bere, foarte multă bere, o bere care conferă celui care o închiriază (pe bere) o întreagă Siberie de gaze flatulante; lucru deloc deranjant cînd eşti tot timpul afară pe malul lacului unde bate un alizeu care duce miasmele departe, spre codri, sau când eşti înauntru, şi inconştienţii ăia fumează ca sa isi acopere si ei, sireacii, gazele proprii.

Deci fetele erau cam lipite de spatele meu, si ma apasau pe burtă. Şi io simt că nu mai pot tine băşina, da’ nu vreau sa opresc sania si le stric bucuria, finca-s un ficior cumsecade; asa ca las asa un suvoi timid de Cyclon B să se elibereze din insusi mine, şi aştept; şi când văd că acest mesager timid a trecut neobservat de nările lor de căprioară, eliberez o ditai bulă de mercaptan cu efect de seră care fusese captivă prin ligheanul meu de maţe, fratilor, deci putam rade si un sat cecen cu băşina aia, mah! Dacă ieream in State s-ar fi declansat DEFCON zero şi as fi fost arestat pentru activităţi teroriste!!! Acolo, in miez de Semenic, cele două domnisoare au sărit de pe sanie la 40 km/oră, şi-or luxat şi învineţit bunătate de cururi, şi or inceput sa o ia la fuga indara, că s-or gândit că mirosu ala nu era de sorginte pământeană, şi ele nu vroiau să fie răpite de egztraterejtri, că mi-or zis!

Si isprava asta s-o povestit de ziua lu Greuceanu în gura mare, de faţă cu vreo 5 cupluri, insistându-se asupra irizaţiilor albăstrii ale norului de dimensiuni mitologice, şi am fost felicitat că nu există cal în România care să se beşască mai stricat ca mine, că ar trebui să închei contracte cu armata, şi că să am grijă să dorm cu geamul deschis noaptea, indiferent de anotimp, alfel – Doamne feri! – provoc o explozie la mine-n bloc, de rad tot cartieru, si că redefinesc conceptele de putoare, şi că daca mlaştina Hidrei din Lerna aducea de departe a metanul slobozât de mine, Herakles ar fi devenit o treanţă second hand şi nu ar mai fi fost el jmekeru mitologiei.

Şi îmi cer scuze dacă v-am oripilat, da ultima data când am verificat eram si io om ca multi altii, care printre altele se beseste si caruia ii place sa beie, sa se cace, sa se pise si sa se si futa.

Posibil chiar sa-i placa sa se futa mai mult decat le place la multi altii.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. julius constantinescu Reply

    Groparule, tu ai face cariera in orice armata din lume. Pentru basina asta, cel putin unde am facut io armata, la a IV-a Transilvania, primeai Virtutea Militara, plus ca, atunci cand era zi de fasole, iti dadeau doua portii, ca la noi se incuraja performanta, nu ca la alte unitati.

  2. Turambar Reply

    Nu spun nimic. Nici macar n-am citit postu asta. Eu sunt un om serios, dedicat muncii si comunitatii, orientat spre productivitate, decentza, politetze, subiecte grele, semnificative, care pot sa contribuie la imbunatatzirea calitatzii vietzii shi a respectului intre popoare. Nu pot sa citesc. Ochii ma doare / Drept intre picioare / Unde-i grija mare.

    I therefore

    PROTESTEEEEZZZZ!

    Sa vina mujahedinii sa-l beleasca prin belire pe acest degraba cartitoriu si pervertitoriu de suflete nevinovate shi bezmetice care citeshte la dansu pe blog despre toate spurcaciunile pamantului shi ale fiintzei cele pagane si vandute diavolului. Sa vina parintele popa sa-i faca o molifta de primenire a sufletului, sa-l exorcizeze shi sa scoata dracii dintr-insul shi sa-i curetze mintea, sufletu, gura shi burta de otraveala cea smintita.

    Mama voastra de scarboshi… 😛

  3. Andreea Reply

    @Turambar:

    Exorcizare pentru flatulenta? Asta e noua… 🙂
    Eu cred totusi ca Groparu a exagerat cand a descris magnitudinea efectului produs de stim noi ce; daca ar fi fost chiar asa cum spune el, nu cred ca ar fi stat in preajma lui tocmai victimele, daramite sa mai si povesteasca nu? Hai Gropare, spune ca ai cam inflorit povestea, nu de alta, dar uite ca s-a ajuns la proteste si cine stie de ce or mai fi unii in stare… 🙂

  4. Groparu Reply

    Deci Andreea: daca făceam aşa ceva în Europa occidentală, la slăbanii ăia, rădeam o întreagă civilizaţie, până atunci înfloritoare. Dar românii moare mai greu! Io ce sa le fac?

  5. Andreea Reply

    De fapt povestea ta are o morala nu?

    Rezistenta romanilor la factorii externi si ostili 🙂

    No, bine ca am lamurit-o…

  6. Kissu Reply

    @ Andreea: “Eu cred totusi ca Groparu a exagerat cand a descris magnitudinea efectului produs de stim noi ce; daca ar fi fost chiar asa cum spune el, nu cred ca ar fi stat in preajma lui tocmai victimele, daramite sa mai si povesteasca nu?”

    Draga Andreea… TRUST ME! CHIAR asa e! EU stiu!… :(( Si Diana stie si ea! Amandoi suntem VICTIMELE “holocaustului groparian”.

  7. Andreea Reply

    No priveste partea buna: sunteti supravietuitori… 🙂

    Ca in filmul ala “I am legend” (in loc de vampiri sau ce naiba erau, voi ati tinut piept unui factor exterminator mult mai parsiv…. MIROSUL)

    Deci, respect ! 🙂

  8. Andreea MKT Reply

    ej scarbos, mah…mai trebe sa ne esplici cum ca in nu stiu care antichitate, lungimea la faeces reprezenta masculinitatea masculului. si uite tot asa, cu aceleasi chestii, ne impresionatzi voi de 3000 de ani, nu vatz skimbat deloc.

  9. dan Reply

    si efecte secundare nika? picat par din nas, ochi beliti ca la controlul de hepatita (desi eu nu am inteles niciodata de ce daca te doare sub coasta se uita la tine in ochi, probabil sa vada daca minti) si atunci cand dorm? (fetele, zic)… daca nu – inseamna ca n-o fo’ prea grav :p

  10. nenea cosmos Reply

    Deoarece azi m-am lăsat iar de fumat este evident că nu am făcut căcuţă de dimineaţă, în buna tradiţie cosmică. Caz în care caca a stat în mine, am fost împreună peste tot, am făcut împreună şi nani după amiază. A venit la un moment dat momentul să ne despărţim dar cum ne-a fost aşa bine împreună caca a lăsat în urmă o putoare de rămas bun, putoare care a infectat întregul apartament şi nu vroia să părăsească incinta cu toate încercările de aerisire şi împrăştiere cu parfumurile prin casă. Parcă mai rău se amesteca cu orice, parcă intrase în haine şi în covoare (perdele nu mai am de cînd m-am căcat prima dată). Înţelegînd că lui Căcuţă îi este dor de mine am plecat la plimbare, mergînd pe lîngă canalizare şi făcînd pa-pa cu mîna la fiecare canal. Ajung lîngă marea canalizare unde toţi căcăţeii se aruncă în marea călătorie finală către oceanul planetar, fac cu batista, vărs o lacrimă, asta e. Într-un final mă întorc acasă, deschid uşa la apartament, a ce credeţi voi că mirosea în casă? A plăcintă de brînză cu stafide.

Leave a Reply to dan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *