Tocmai luasem o scoică de plastic de la Dedeman, să aibă copiii cum să-și arunce nisip în ochi, păr și chiloți; și mâțele din vecini unde să facă kk atunci când uităm capacul nepus.


Vreo 80 de lei, prețul a două beri artizanale în centrul orașului smart de cinci stele, ca coniacu’.

Cu o veselie dată de optimismul gândului că ”în sfârșit vom avea cu ce ține copiii ocupați preț de fix 4 minute!!!”, mă apuc să umplu scoica cu nisipul rămas de la pavarea micii noastre terase.

De mine se apropie doamna vecina noastră, ieșită la plimbare.

Doamna vecina noastră are vreo 94 de ani; unii zic 96, dar este fffff posibil ca nici Ion Iliescu să nu mai știe exact.

Doamna vecina noastră se uită la mine și-mi răspunde la salut:
– Ce faceți aici?
– Uitați, zic, umplu scoica asta cu nisip; să aibă copiii cu ce se juca preț de 4 minute.
– Aha! zice ea. Aveți copii?

Ne-am mutat acum doi ani de zile. Doamna vecina noastră se joacă cu fie-mea de fiecare dată când o vede prin curte.
– Da! zic. Avem copii!
– Ce copii?
– Păi, un băiat și o fetiță.
– Frumos! zice ea.

Urmează o pauză stânjenitoare, în care încerc să nu o supun unui efort neuronal prea mare.
– Și eu am copii! zice ea.

Tac ca un pește. Vecina continuă:
– Lumea tot zice: fă copii! Fă copii! Ca să aibă cine să aibă grijă de tine la bătrânețe!
– Aha! zic eu, în doi peri.
– Și acuma… uitați la mine! Copiii au plecat… și eu sunt tot singură la bătrânețe!
– Mno! zic eu, în dodii.

Umplu în continuare scoica în timp ce-i zâmbesc neutru și (sunt convins) cam tâmp.

Doamna vecina se uită un pic în zare, în gol… apoi se uită la mine din nou:
– Ce faceți aici?

Înghit în sec:
– Uitați… umplu scoica asta cu nisip; să aibă copiii cu ce se juca preț de 4 minute.
– Aha! zice doamna vecina noastră.

Apoi, după câteva secunde:
– …aveți copii?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. Pricinosu' Reply

    Doamne, feri!
    Mai bine o intalnire contondenta cu trinu’, sau cu tramvaiu’.

  2. Attila Reply

    Doamna se pare că e prietenă bună cu Rozi. Ce să-i faci, pe toți îi ajunge.

  3. Corina Reply

    Mno,rad dar nu e râsul meu: o spun din experienta cu mama( fi- ei țărână usoara).Asa incepe,cu multe întrebări repetitive,cu pierderea orientării in spatiu,în timp,continuă cu gesturi bizare,etc,etc.Ca ii spune doamna Roza, sau domnul Alzheimer,tot demență si degradare fizica ajunge…pana se gata pff…
    Asa ca variată cu ” tramvaiul sau trenul” e de luat in calcul( macar in gand).

Leave a Reply to Palfi Cristian-Vasile Cancel reply

Your email address will not be published.