Eram în Florești, la o cumetrie; cu prietenul meu Răzvan, mestecam niște beri în bucătărie.

Era o seară frumoasă, asfințituri mijtok.

Apare fiu-meu însoțit de prietena lui cea mai bună, Daria.

Daria îl strânge pe tăticul său Răzvan la piept cu așa pasiune, că i-o pârâit mandibula. Apoi îi aplică un mozol sincer pe obraz, de tăt s-o înrozit tăticul de fericire.

Ficioru-meu, când o văzut ce face Daria, în secunda doi o fost călare pe mine.

Și-o apăsat mandibula, în semn de afecțiune, fix pe meniscul meu care trebuie operat, că e beteag. Și-o frecat apoi bărbia de nasul meu, care e foarte sensibil și cartilaginos și îndreptat chirurgical (deviație de sept corectată de ceva medic militar; în fine, poveste lungă). Mi-o mai tras apoi o frunte peste ochi. De două ori.

Și, preventiv, mi-o mai distribuit un genunchi peste testicule, din greșeală. Preventiv, zic, ca să rămână el singurul nostru copil preferat.

Deci, no, cam asta e.

Deci ce să mai.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 3 comments

  1. liza r Reply

    Ti-ar trebui doua fiice(initial am vrut sa scriu fete… dar lasam loc de interpretari :)) sa repare ce-a stricat ficiorul. 😉

Leave a Reply to liza r Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *