Vântul.

În prima zi de pescuit, după cele vreo 4 știuci prinse (recunosc cinstit! Am prins și niște palincuță, de dimineață, cu hinu‘, pe post de antigel, că nu era chiar caniculă), s-a pornit. La-nceput mai timid, apoi s-a trasformat într-un alizeu în toată regula, dinspre marea aflată la sub 1 km de noi (o auzeam cum se sparge furioasă de mal, cu hohot din genuni).

Și cum bătea! Bătea și vâjâia de ne asurzeau urechile și ne plesneau buzele; și toți ne-am trezit cu fețele buhăite ca regretatul Dem Rădulescu.

În aceeași zi, băieții au cutreierat locul cu barca cu vâsle, au găsit pește (cel puțin așa zicea sonarul) și au hotărât să momească; în acest scop, au montat pe barca gonflabilă motorul de 5 CP, și, când să pornească… păi, aveai mai multe șanse să pornești o Dacie Berlină la -10 grade. Ceva nu-i plăcea: tușea, se gripa, nu pornea.

Întâmplarea – și îngerii lui Însuși Dumnezeu – face ca prin zonă să treacă un băștinaș să-și verifice plasele; care numaidecât s-a oprit să ne ajute, a-ncercat să pornească motorul, apoi a coborât pe mal, a scos motorul îndărătnic, a-nceput să-l desfacă… și, după 2 ore în care a-nșirat toaaaate piesele, bujiile și carburatoarele pe iarbă și a improvizat tot felul de reparații (cu sârmă, patent și ciorapi de damă, firește), ne-am delectat cu un angrenaj care toarce frumos ca un pisic.

Impresionați, băieții dau să-i palmeze 50 de lei.
– Cred că 100 ar fi mai corect, zice pescarul.


Și-un pahar de vin.

S-a momit, s-a lansat la crap, s-a aprins focul, s-a făcut un ceaun…


Salivați, prieten, salivați

…și după cină s-a purces la golirea, pe mai departe, a bidoanelor – totul cu inima plină de speranță, hai, crapule, hai, somnule.

Apoi s-a mers la nani. Știi ce frumos este să dormi într-un cort pe o saltea care se dezumflă în 20 de minute, în locul cu cea mai mare pantă, și toți ceilalți ocupanți să se îngrămădească peste tine în somn? În timp ce afară vâjâie vântul ca apucatul? Și să te apuce claustrofobiile că nu mai poți respira? Film de groază de Kusturica, ce mai.

A doua zi, vântul se-ntețise în asemenea hal, că deja nu se mai putea ieși pe lac.

Verificăm bețele: nu intrase nimic nici la somn, nici la crap, nici la caras, nici la știucă, nici la nimic. Ce naiba?

Mai stăm, mai bem un șpiluc, mai dau la plută (Groparu e mare plutaș), dar nu intră decât mărunțișuri, roșioare și obleți.

Revine prietenul nostru mecanicul băștinaș indigen să-și verifice plasele:
– Da’ haidați la un șpiluc, no!

O venit prin vânt. Ne-o adus și o drujbă să tăiem lemnele, că adusesem cu noi un metru cub de la Sulina, că la ce ceaune facem ne trebuie combustibil serios și ecologic.
– Cel mai prost an! zice omul. Ăsta e cel mai prost an pentru pescuit.
– Dom’ne! Așa ni se zice de 10 ani de zile de când venim în Deltă, deja ne-am săturat.
– Anul ăsta e mai prost decât anul trecut; și mai bun decât anul care vine.
– Dom’ne! N-auzi că așa ni se zice de 10 ani de zile de când venim în Deltă? Ce naiba se-ntâmplă?
– Ce să se-ntâmple? Nu mai e pește! Anul ăsta nu am văzut crap până-n aprilie. Și-n Sulina am ieșit cu niște neamuri venite de la Tulcea să mâncăm un pește la terasa Coral! Știi ce ne-au dat?
– …?
– Crap din Italia!!! Păi ce naiba, am ajuns să mâncăm crap din Italia aici, în Deltă?
– …
– Oricum nu cred că aveți șanse să luați ceva, vă spun cinstit. Vântul dinspre est bagă sărătură din mare. Peștele nu mai mănâncă, stă între două ape și așteaptă să se termine totul.
– Da’ ați luat ceva la plase?
– Un somn la vreo două kile.

– Un somn…?
– Și-un caras. Atât. Am un proces cu un nebun din Sulina care mi-o scufundat o barcă și mi-o distrus ceva plase, și duminică vine avocata – care mi-e ceva verișoară – și nu cred că adun suficient să-i pun de-o ciorbă.
– Câte plase aveți?
– Vreo 18. Și azi am verificat 12 până acum.
– Da’ cum așa, nu mai e pește? Ce Deltă e asta?
– Păi măi oameni buni… de 15 ani se dă la curent în Delta Dunării! Acum, anii ăștia, îi decontul!

Decont, nedecont… în următoarele zile ne-a bătut vântul, nu am văzut picior de crap la absolut nici o montură (și nu din cauză că crapul nu are picioare!), nu am văzut nici picior de somn, deși coropișnițele, râmele negre și lipitorile așteptau, cuminți, în cârlige, aruncate ba lângă stuf, ba în larg, ba în ochiuri mai întunecate…

…am dat la linguri și voblere și shad-uri și rotative și la tot ce-am avut pe canal, avat zero, șalău zero…

…bibanul numai ce mai intra la pescuț sau la râmă, în rest…

…caras – unul singur! UN CARAS! Am renunțat la tradiționala masă de pește a expediției că nu am prins caras, și carasul e la fel de comun acolo pe cât sunt ticăloșii în Parlament, și-am mâncat pită cu slană, ca-n studenție, în ziua aia.

JALE! JALE.

Și ce n-am făcut! Ne-am legat cu barca de stuf, ne-am dus pe lac, atunci când vântul nu bătea cu 85 km/h (!), am dat pe canal, apoi pe alt canal, apoi pe canalul dintre canale, am umblat și-am investigat și-am sonat și-am pescuit până când am ajuns pe culmile deznădejdii, Cioran era mic copil. Noroc ce ne mai veseleam cu câte-o mazăre sau pilaf la ceaun…

…și mai dădeam câte-o carte și mai râdeam și ziceam bancuri prin anticamera cortului, în timp ce afară vâjâia uraganul Katrina. A, și noroc că prietenii noștri țânțarii dispăruseră cu desăvârșire.

Mno! Lucrurile urmau să se schimbe un pic în ultima zi. Un pic doar; așa că revenim cu ultima zi de știucăreală și cu concluziile, deci urmează și partea a treia.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. Nemultumitu' Reply

    Acu’ pe bune, 18 plase şi se miră de ce mănâncă crap din italia … ţţţţ…
    Altfel, las’ că prinde bine o ieşire d’asta, să vadă şi nevasta ce îndură un bărbat că să aibă ce pune pe masă la famelie. Iar despre ceaunul ăla… Pfff… Umplui tastatura de bale.

  2. George Reply

    Bine, dar văd că și voi v-ați așezat strategic, lângă linia de înaltă tensiune… Normal că vă trăgea curentul!

  3. adi Reply

    E bine ca ati mancat sanatos, mancare japoneza. Sashimi de porc (macar era mangalita?) Tot mai fain trebe sa fi fost pescuitul de ton la greci???

  4. Groparu Nemernic Reply

    @ Nemultumitu’: Alea erau nimic în comparație cu ce am văzut pe Roșuleț. Cred că aveau și 200 m lungime, aproape obturau complet canalul…
    @ George: :)))))
    @ adi: Din punct de vedere al capturii, la greci a fost clar nota 12. Din tot restul punctelor de vedere, Delta e Deltă. 99% pentru că ești cu prieteni care n-au voie să se supere, orice le-ai face, numa’ te râzi cu ei ca prostu’. Știi că bărbații nu prea se maturizează niciodată, nu? 😀

  5. mac gregor Reply

    N-are cum, ca exista organizatia de stat, aia Biosfera Delta Dunarii si cu Liviu Mihaiu.

    N-are cum sa sa se pescuiasca la curent pana sa nu mai existe pesti in Delta si astia sa nu faca nimic. Le-am dat salarii babane, din banii nostri, ca sa-i motivam!

  6. Sindicatul Reply

    Pai cei de la biosfera primesc sau primeau ordin sa escorteze pilosi sa dea la curent. A doua la mana , ei au fost lupii paznici la stână. Nu mai vorbim de plaseze confiscate si pestele din ele. Care unde ajungea si câți bani se încasau si pe o parte din plase si pe o parte din peste. Evident pestele cel mai bun si plasele la fel. De populare cu puiet doar la inundatii cand au rupt apele diguri pe la bulgari sau asa ceva. Am mancat si eu peste pe la multe restaurante si pensiuni de pe la supermarkheturi. Daca fura lumea , fura …. foame mare. Toata lumea stie. Cand pleci la pescuit pui fasolea la foc si verifici cu cati bani cumperi peste la intoarcere. Va iubesc de mor ca sufar alaturi de voi …. dupa peste.

  7. Groparu Nemernic Reply

    @ alunelu: Deci mai există o șansă…?
    @ mac gregor: Nu, că Liviu Mihaiu e ocupat să oprească vânătoarea de șacali. În câțiva ani, pa și pusi lebede și orice mai mișcă.
    @ Sindicatul: (luv u back) Deci la ce povești am auzit pe-acolo… ți se taie orice speranță că se mai poate face ceva vreodată. La crâșmă, vorbeau ”pescarii” ”Tu câte dosare penale ai, 3… 4? Dar tu? 7? Dar tu, numai 2? Pleacă la altă masă, nu vorbim cu cei care au sub 3 dosare penale…”
    @ Liviu Frățilă: Am înțeles, tura viitoare iară te pomenesc!

  8. adi Reply

    @Groparu. “99% pentru că ești cu prieteni care n-au voie să se supere, orice le-ai face”.
    Mda, pe prieteni nu te poti supara.
    Eram in anul trei, fac un agatament de pe la Poli, o duc la o friptura si un cabernet cu pepsi (cam aia beam noi la vremea aia in Bucale), seara autobuzul spre fac. Fiz. Magurele, unde eram invitat la ziua unui coleg, in clubul facultatii.
    Colegul de camera (aveam apartamente cu doua camere, ce aveau la comun WC+chiuveta, dus +chiuveta, holisor de intrare cu cuiere) era la parinti.
    Dansez fata, o giugiulesc, mergem sa ne “odihnim” putin in camera si, cand descui usa de la apartament, usa camerei mele fusese subtilizata de prieteni. Cum sa te superi pe ei???

  9. Pumpu Ivanov Reply

    La Farul Vechi se prinde bine. Pesemne voi sunteți ce adunatura de beutori hahui și plecați la piskalit lipovence.

    Dați un semn și va duc eu la peste. Va salut

  10. Groparu Nemernic Reply

    @ Pumpu Ivanov: Pesemne că nu. La Farul Vechi nu ai pic de intimitate, iar noi fugim în primul rând de șalupe, semnal la telefon și semnele civilizației.
    Despre lipovence, din păcate, am citit numai în cărți, nu știm cu ce se mănâncă.
    Poate dăm o bere când revenim în Sulina, că suntem dependenți de poveștile de acolo. Dacă ai, apreciem un Share cu noi.

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *