Cum se porneşte o Dacie berlină iarna, la -10 grade

După ce toată dimineaţa de sâmbătă a lălăit-o la cafele, şoferul coboară pe un ger de crapă gresia, cu inima cât un purece, să-i dea o cheie Daciei sale 1310, uşor tunată, cu număr de Bistriţa. Descuie cu dificultate uşa înţepenită care se vaită din toate încheieturile. În Dacie e frig ca-ntr-un pahar de gheaţă. Ca-n hotelul de gheaţă de la Bâlea. Ca-ntr-o Bobotează în Kamceatka.

Se instalează în scaunul incomod, oftează cu speranţă. Trage şocul, îi dă o pedală-două. Mai trage odată aer adânc în piept.

Apoi îi dă cheie.

Motorul huruie, maşina se clatină, bateria – biata de ea – învârte cureaua aia, în zadar.

Încă o pedală-două, încă un contact.

Se întâmplă o minune: Dacia porneşte. Şoferul o turează la maxim: un nor negru şi înecăcios de fum învăluie dimineaţa. Un maidanez fuge panicat de sub maşină.

Şoferul coboară din maşină şi răsuflă uşurat. Îşi aprinde o ţigare cu mâinile încă tremurînde de emoţie. Apoi descuie cu grijă VW Caddy de firmă, parcat alături de Dacie, de unde transferă nişte pachete.

Din senin, Daciei îi moare motorul.

Şoferul se urcă înapoi, îi mai dă o cheie. Motorul porneşte din nou, tuşind rotocoale de tăciune pe eşapament.

Şoferul îşi strigă nevasta, la parter, şi îi spune, cu un aer grav, să-i aducă alea.

De la parter, nevasta îi dă CD playerul şi staţia radio prin geamul de la bucătărie. Şoferul intră în Dacie, unde le înşurubează pe amândouă.

Apoi porneşte radioul.

Motorul moare instantaneu.

Şoferul îi mai dă o cheie, motorul porneşte 8 secunde, moare din nou. Apoi refuză cu obstinaţie să mai pornească.

Şoferul scoate din portieră, de unde o pusese, şmechereşte, la îndemână, o şurubelniţă. Deschide capota. Curăţă jiglerul cu pasiune, ca pe un artifact rar, suflă în el ca-n fiolă.

Îi dă cheie din nou: maşina se ghemuie, se întinde, se clatină, tuşeşte, se chinuie, suferă.

Şoferul trece la bujii, le desface, le curăţă cu religiozitate pe fiecare.

Degeaba.

Şoferul spune Tatăl nostru în gând. Apoi îi mai dă o cheie.

Degeaba.

Şoferul înjură. Rău.

Şoferul îşi sună un prieten. Cu telefonul mobil la ureche, urmăreşte indicaţiile şi şurubăreşte ceva prin maţele motorului. E un frig incredibil afară; dar şoferul de Dacie nu mai simt frigul, inima îi bate cu putere, iar nişte vene negre umflate la tâmplă au rol de calorifer.

Nimic.

Şoferul îl cheamă pe vecinul de la 2. Amândoi se înnegresc pe mâini, ciocănesc în nişte piese, desfac nişte cabluri. Apoi îi dau la cheie cu furie.

Indignată, bateria moare.

Vecinul dispare şi revine cu nişte cabluri de curent pe care le montează la VW Caddy de firmă şi la Dacie. Şoferul porneşte VW Caddy de firmă, încet-încet bateria se încarcă.

Urmează apoi o serie lungă de încercări, de dat la cheie, de schimbat bujiile din nou, de demontat şi lustruit platinile, de ascultat electromotorul, de verificat amperajele şi voltajele şi ecarisajele.

Într-un final, descurajat, vecinul îl bate pe şofer pe umăr. Face un banc, şoferul nu râde. Vecinul ridică din umeri, îşi ia cablurile şi pleacă.

Şoferul mută la loc pachetele din Dacie în VW Caddy de firmă. Duce înapoi în casă CD player-ul. La fel procedează şi cu staţia.

Încuie Dacia, apoi îşi suie familia în VW Caddy de firmă şi pleacă în treaba lui.

39 lovituri, dă-i și tu!