Nu că vreau io, dar v-am promis: POZE de data asta, apoi mai și povestim, da?

Evident, un mic comentariu explicativ la poze, că nu mă pot abține să nu dau din taste.

Dovada vie a faptului că io îs un fel de musca țe-țe pentru tot ce mișcă în Australia. Unu’ din ăsta tocmai ce povestise cu mine și îi ziceam că îs din România și ce fascinant e aici. Am un talent de povestitor de mai rar, o adormit nenea ziua în amiaza mare în maxim 2 minute.

Să ne ocupăm un pic de ce crește prin copaci:

Evident, la o primă vedere am zis că e ceva păr mai ciudat, de îi pică frunzele și rămâne în perele goale, ca să zic așa. Dar perele erau fix ce se vede mai jos:

Batman, frate! Ditai liliacul! În poză nu se vede, da’ dacă își pune mintea o dihanie de-asta, ridică un cangur. N-avem noi vulturi în Europa așa mari cum îs liliecii în Paramatta. Și precum se vede, liliecii zboară doar noaptea. Noapte la noi în Românica, la ei era miezul zilei.

Am ajuns și pe acvariul ăla de zicea nevasta, am făcut și poze la burți de rechin. Ăsta în special, burtos bine și ceafă lată (trebe să mă credeți pe cuvânt, poză la ceafă nu i-am făcut). Nu știu ce mâncau ăștia în schimb, la televizor tot văd că mănâncă surferi, da’ ăștia de la acvariu înotau coadă la coadă (cot la cot nu dă bine la pești, nu?) cu orice altă nație de pești și nu i-am văzut să atace nici un pește. Probabil că erau sedați, se mișcau cam în reluare.

Bucuria lui nevastă-mea: ursuleț koala la plimbărică, la șosea – cam cum ne plimbăm noi duminica se plimbă și ăștia, neapărat la șosea. Trebe să vă mai zic că din păcate în poză nu se vede, dar o oprit o mulțime de mașini și or sărit toți din ele să vadă ursulețul și să-i facă poze. Unde și cum or oprit? Fix pe mijlocul drumului. Dacă tu erai român agitat și grăbit, trebuia să oprești și tu, că oricum nu aveai pe unde trece, că blocaseră ăilalți drumul.

Și, ca de încheiere, să vedeți că și la alții plouă:

Asta era bancă în parc, da? Deci să nu vă mai aud că vai, că la noi îs înfundate canalele și nu se scurge apa și că ce mocirlă avem noi în Românica. Și la alții e la fel.

Dacă tot e urât afară, ce putem face? Televizor? Programe aiurea, mai și vorbesc ăia cu accent. Păi hai să merem la plimbare. Păi unde să merem? Întrebăm lumea ce ne recomandă, de-aia îs localnici. Ei, dacă io i-am dus pe australienii care or venit în Românica prin oraș să vadă clădiri vechi, ei or zis bă, la 12 apostoli să mereți! La ce? Apostoli? Mă vezi tu pe mine religios? Nu îs apostoli de-ăia, bade. Îs ăștia:

Da, la bolovanii ăia din apă li se zice 12 apostoli. Iar locuința lor arată cam așa:

Da, e frumos, e romantic, da’ nu mi se pare să nu vezi o mizerie pe jos, să ai și tu o justificare să poți arunca mucul de țigară pe jos. Sau în apă, că e biodegradabil și nu vede nimeni.

Chiar și acuma, după cinci ani, încă am în plan să fac un grătar acilea, pe la apostoli, cu boxe mari date la maxim în portbagajul mașinii și cu micii sfârâind și mirosind de la 1000 de kilometri.  Inculți australienii, dom’le, habar n-au să trăiască.

Și acuma chiar închei, cu poza de v-am promis-o data trecută: Moș Crăciun!

Pot eu să mai zic ceva în plus? Toată lumea crede în continuare că Moșul vine cu sania trasă de reni, aduce cadouri, apoi lucrează iar ca prostul tot anul să facă tura următoare de cadouri pentru la anul, cum ar veni. Io am dovada clară că Moșul e un trekk-er înrăit, care bate lumea la pas. Și pentru că în Australia e iarnă când la noi e vară, l-am găsit acolo, moțăind pe treptele primăriei. Aștepta viza de azilant, că doară e alb și o primești mai ușor dacă ești alb, nu? Când s-o pus prima dată pe treptele alea să moțăiască, era un tânăr în puteri, cu părul ca pana corbului. Noi l-am găsit așa. Îmbătrânise așteptând, probabil nici el nu mai știa ce așteaptă. Dacă mereți la Melbourne ăla, sau cum îi zice la Clujul lor din Australia, tot acolo o să-l găsiți, așteptând. Poate vă așteaptă pe voi, cine știe.

Data viitoare Melbourne și cea mai tare poză făcută în Australia de mine. La WC.

Guest post de Nârţoagă zis Pârţoagă zis pozar de Koala, canguri si beutor in bar.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. Lori Reply

    Vaaaai, cat am putut sa rad :lol:, esti un comentator innascut
    “Perele” alea australiene sunt sigur umflate cu hormoni, altfel nu se eSplica de ce sunt atat de mari.
    Esti sigur ca ala e Mosul? Cu pana la palarie?
    Borat ar fi mic copil pe langa tine daca ai face gratar la cei 12 apostoli :))

  2. Cami G. - dîn Dihor Reply

    Fraaatele meu, io am crezut ca-i Peter Pan. Noroc ca ai pus lamurire d’asupra la poza. :mrgreen:

  3. neuron Reply

    Mo, io n-aş vrea să fiu prin zonă când se strică la stomac un liliaceu d-ăla! 👿
    Şi doi la mână, ce floare îi aia din prima poză? – stânjenelo/iris ceva? 😈

  4. koyrosh Reply

    @neuron – Neuroane, io am mari probleme sa deosebesc nordul de sud si cumva crezi ca stiu ce flori is alea? Is flori care cresc iarna la ei, na! 🙂

  5. Cami G. - dîn Dihor Reply

    Fluare dă nu mă uita, mo! Ș-aialaltă cre’că-i … ghiocel, ceva (“aia” die pă bancă 😉 ).

  6. koyrosh Reply

    @Filip – liliacul e ce vrea el. Ca cine sa-l contrazica, ai vazut cat e de mare?

Leave a Reply to neuron Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *