Nota Groparului: De fapt postarea asta ar fi trebuit să o pun aseară, dar am pus-o pe cea anterioară, cu Iordania. Asta e viaţa!

Ajunși la conferință, am avut primul șoc: dacă la noi la Românica o chestie de genul câteva sute de persoane e un coșmar, ei aflați că la TechEd or venit peste 15 mii de suflete. 15 mii! Am auzit chiar 17 mii vehiculat, cu ăia care se ocupă de partea de logistică, plus ăia care prezintă tot felul de produse și soluții software (o să mai am de zis despre ăștia mai încolo).

Din poză nu vă dați seama de ce e acolo, da’ măcar vă mai clătiți ochii:

Ioi, chiar, să nu mă înjurați, cam toate pozele îs făcute cu telefonul, de-aia calitatea e care e. Deci ne-am înțeles, da? Bun, continuăm.

Ei, mai gândiți-vă că absolut toți ăștia au mâncarea asigurată la conferință – o fost prima dată în viața mea când am văzut mii de mese la un loc, într-un șir nesfârșit. Trebe să recunosc, chiar și acilea au americanii sclipiri de geniu: chiar dacă îs câteva mii de mese, fețele de masă îs colorate diferit. Găsești galben, verde, albastru, negru, etc. Ca să vă dați seama cum ne găseam toți colegii la un loc: suntem la o masă verde, al 5-lea rând de la banner-ul cu Nettap, spre sala de jocuri. Simplu, eficient, ajungeam acolo în 3 minute, oriunde eram prin sala aia imensă:

Undeva în dreapta sus se văd niște banner-e cu albastru: ăla era Netapp ăla unde ne întâlneam la masă.

No, am halit micul dejun (chiar bă, dacă este ceva mai nașpa în America decât cafeaua, aia e sigur papara, e foarte la modă pufoasă și cu un gust de toată jalea), povesteam, când auzim de la niște megafoane imense!, buuuuunăăăă diiiimineeeaaaațaaaa, ați mâncat? No bine, hai că începe prezentarea de deschidere, doară n-ați dat doo mii de para fiecare ca să stați numa pe la mese. Or fost două sesiuni de deschidere, că nu cred că încăpeam 15000 de oameni numa într-o sală de-aia. Sincer, de fapt cred că încăpeau, da’ IT-iștii or fost crescuți și educați în a fi destul de frustrați, decât să stea cineva pe scaun lângă tine, mai bine pui rucsacul, așa ai certitudinea că nu este alt suflet de om care să-ți ia aerul. Chiar bă, este serialul ăla, ceva cu Big Bang sau Gang Bang theory, că nu mă uit la el decât acilea, la hotel, no, nu chiar jumate din ăștia de aici îs cam la fel cu fizicianul ăla tinerel, Doamne-feri să te uiți către ei că deja o iau la vale cu presupunerile, că de ce s-o uitat ăla la mine, că ce se întâmplă.

Și o început și prezentarea, în care ne-o zis Microsoftu’ cât suntem noi de frumoși și deștepți și cum ne vor folsi ei să facă și mai mulți bani de pe fraieri (fraieri = clienții companiilor pentru care lucrăm). Traducere liberă: noi propunem să treacă toată lumea pe cloud, că doar e de la noi și ne plătesc nouă, Microsoft, direct abonament lunar. Dacă sunt probleme cu cloud-ul (și sunt, destul de mari), nu-i stres, voi sunteți ăia care le rezolvați, noi luăm numa’ banu’.

No, aici o fost un pic de problemă: deci bă Microsoft, dacă vrei să mă convingi cât e de bună treaba aia cu cloud, apăi fă bine și măcar prezentările să meargă șnur. Într-o singură oră am văzut două prezentări pușcate în fața a mii de oameni.

Noi, ăștia din IT suntem niște ființe ciudate: avem ca idoli (nu neapărat în ordinea asta) pe Jenna Jameson, Asia Carrera (ăștia mai bătrâni, ca mine), Scott Guthrie și alți câțiva. Dacă 99% dintre noi nu vor recunoaște niciodată dragostea și admirația față de Jena și Asia, cam 100% vor zice cât e de cool Scott ăla. No, nu-ți cade bine când idolul tău vine cu tema de casă lipsă și nu-i merg demo-urile. Da’ tot în linia asta, fază tare, o avut nenea ca demo o aplicație care accepta mesaje de pe Twitter, telefoane mobile (SMS-uri) și altele asemenea. Evident, construită pe platforma de cloud. Și zice ăsta, mare deștept, care vreți puteți da mesaje, că se văd live (să vă gândiți cam la 12 metri diagonala la display-urile din sală, pe minim). Și or început IT-iștii să dea mesaje: Scott e gay, Scott sunt gay și te iubesc, și multe alte asemenea. Foarte tare, frate, mie mi-o plăcut, râd și acuma ca prostu’. Și da, demo-ul ăsta o mers, deși cred că omul s-ar fi lipsit bucuros de el.

No, după binecuvântarea de deschidere, or început sesiunile tehnice. Dar nu o să vă plictisesc cu ele. O să vă plictisesc cu buzile în schimb: 15,000 de suflete, 20 de buzi în toată clădirea. Marea majoritate bărbați care beau în neștire cafea și sucuri, îs gratis și la tot pasul, te îmbie să tot sugi la ceva pahar sau cutie. Singurele locuri de pe planetă unde am văzut cozi mai mari e la concertele alea de stă lumea câte trei zile după un bilet. Așa stăteam noi aici la budă. Și când intri înăuntru (se mișcă repede coada, IT-iștii îs eficienți de felul lor), auzi un cor infernal de fundulețe sexy doinind a jale, de nu-ți mai vine să faci nimic decât să fugi. Așa că io personal am inventat un truc ieftin: mă duc la budă cam după 30 – 35 de minute după începerea sesiunilor. Întotdeauna le-am prins aproape goale – aici se vede cine e IT-ist adevărat și stă la coada aia infernală, sau ăștia ca mine, care or nimerit în IT din nimereală, noi suntem ăia care gândim out of the box la faze de-astea.

Nu, nu am făcut poze la cozile de la budă, c’mon, în schimb am făcut poză la o budă:

Evident, o să vă scărpinați în cap ce dracu’ o pățit Nârțoaga de face poze la buzi. Foarte simplu, uitați-vă la ultimul rând. Ăla care zice ceva cu 3.8 Lpf. Americanii îs destul de porniți pe faza asta cu salvați planeta – asta e buda pe model vechi cum ar veni, consuma 3.8 litri la un flush. Ceea ce ei consideră că e destul de mult. Așa că acuma au un model care trage apa cu un litru jumate, sau ceva de genul. Nu numai că au buda asta, dar primesc subsidies de la guvern, cam 200 și ceva de dolari ca să își pună acasă buzi de-alea, model nou. Închei cu geniala constatare a unui american la țigară: toată lumea își pune buzi de-alea, da’ nimeni nu se gândește câtă apă se risipește că îți uzi gazonul non-stop.

Continuăm, apoi ieșim la prima cină cu colegii din America.

Guest post de Nârţoagă zis Pârţoagă, special ca Groparu să le ameţească.

 

 

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 7 comments

  1. @korosh Reply

    @adelina – initial, poza era “decupata”, sa nu se vaza chiar toate minunile. in articol o ajuns poza originala.

  2. adelinailiescu Reply

    Credeam ca sunt singura ciudata care face poze la taulete.Placut surprinsa ca mai au si altii hoibiuri de-astea.Mie asta mi se pare ca e cea mai buna eticheta a locurulor ,spune multe…
    N-a fost niciunul sa nu mai reziste la coada?Cum arata un it-ist cu nadragii uzi? 😀

  3. @korosh Reply

    @adelina – arata la fel si cu nadragii uzi, si cu nadragii uscati: frustrat. pentru cativa dintre ei cred ca e cea mai mare problema cand tre’ sa stea langa alti oameni. nu cred ca poti sa-ti inchipui cat erau de nefericiti ca tre’ sa stea in cucul gol in preajma altor oameni.

  4. Suminona Reply

    Clar , ala in slapi 114 de la stanga si 4 randuri adancime esti tu nu ?

  5. @korosh Reply

    @Suminona – nu, nu apar in poze di fericire.
    @Lori – fix 4 zile pentru 15,000 de oameni si 5 zile pentru toate hotelurile din zona.

Leave a Reply to adelinailiescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *