Deci Craciunul din 2007
Stimaţi terespectatori, după o pauză de mai multe zile, continuăm ştirile.
Anu asta, ca de obicei, fusai la colindit. Nu am mai vazut femei batute de barbati si viceversa, ca anu’ trecut.
Ce mi-o plăcut mie la colindatu ăsta, primu colindat european: ÎN VIAŢA MEA DE COLINDAC nu am fost aşa de mult îmbiat cu palincă ca Crăciunul ăsta. Deci de când o devenit pălinca foarte interzisă, de când cu aderarea, e mult mai uşor să ţi-o procuri! Mulţumim UE că ne ajută să ne păstrăm tradiţiile!!!
Ca de obicei la colindit, momentul forte il reprezentă întâlnirea cu taica-su lu’ Calin, un poet pe gustul meu:
[youtube VItTQyEv84Q]
S-o implantat si o faza care m-o loat cu greatza: unuia dintre colindaci i s-o facut de maciuci sh de verighete; asa ca, cand colindam noi la parintii EI acasa (nota bene, parintii ei, inainte de cununie, is toti lapte sh miere; dupe cununie, hidra din Lerna e un fel de Pepsi Twist cu gust usor de lamaie in comparatie cu ei), baietu’ s-o gandit sa si-o ceara in casatorie.
Deci noi cantam cantecele alea ciudate, alea de le zice colinde, si el se bagă, la un moment dat, intr-un timing destul de prost, sa zică “am de facut un anunţ!” Noi îi dăm înainte, si colinda nu-i mai multă, ieftineşte, Doamne, beutura, şi el începe să zbiere “AM DE FĂCUT UN ANUNŢ!” Noi încheiem refrenu ala cu cârciuma-n drum, şi el se pune în genunchi la gajica-sa lui. Gajica-sa nu vedea nimic, că era cu spatele, ca era gazdă, şi trebia să se asigure că toţi oaspeţii care vroiau vin primesc bere, şi ăia care vor bere primesc palincă, fincă aşa e la români, dacă nu le dai palincă la toţi ăia care nu vor sa beie aşa ceva nu ej gazdă bună! Şi el o bate uşurel pe umăr să se intoarcă, ea nu simte, că tocmai explica nush ce conversaţie de convenienţă, d-aia de salon, el nu se lasă, rămâne in genunchi şi o mai plezneşte o dată pe spate, ea se întoarce, şi el scoate:
– din rărunchi, un oftat după tinereţea lui care – iat-o – se cam ducea cu ani(i);
– dintre gulere, cea mai de Clark Gable faţă pe care-o avea, deşi era înca plin de coşuri;
– dintre buze, un mic discurs original standard despre căsătorie;
– dintre buzunare, o cutiuţă roşie, un pic gay, cu fundă, cu un inel de aur cumpărat de la bijniţari, de pe centru. Încearcă să îi baje la fată cutia pe dejt, nu-i iese, îşi dă seama de oroare, scoate inelu, îi ia deştiu fetii, nu-i intră verigheta, ea se împotriveşte, deşi zisese “da”, el forţează nota, familia ei intervine şi îi promit că ii vor duce verigheta la prelungit, numa să nu o mai chinuie pe fată sa îi bage deştiu acolo unde nu vrea ea, el oftează, se simte ca un guguştiuc. Asta e!
Aşa o fost de colindat anu asta. Că restu bag samă că fusă numa tradiţionalisme d-elea cu beut şi colindat, care ne cam fac viaţa mai frumoasă, mai puţin dimineţile, fir-ar ele ale dreq de mahmureli.
Da’ sa vedeti de revelion ce-o iesit!!!!
O editie faina de umblat cu colinda, eh? Cu momente memorabile, musai sa ai un reper dupa aia:-D Doamneee, cat o sa regrete procedura aleasa ca sa-i ceara mana, cate impunsaturi voalate (sau nu) o sa primeasca de la ea si de la ai ei, ashe, mai incolo oleaca.
… da de unde scoti tu atatea detalii daca erai in stare avansata de critza? 😉
Mi s-a povestit 😀 oricum m-am trezit la realitate cand am vazut ce se intampla, din cauza socului.
Fain Om !
Mare om, mare caracter groparu aiesta!
Macar omu o incercat… Deci nu o sa primeasca toata viata reprosuri ca o cerut-o prin mesinger sau semeseu.
Misto textul, Groparule, mai putin finalul, pe care nu l-ai nimerit, intrucat dimineata e foarte frumoasa, dupa cum stim cu totii din binecunoscuta melodie populara: “Ce frumoasa este viataaaa/ cand te prinde dimineataaa/ dimineata la soseaaa/ cu nevastaaaaa altuia”
Deci Julius, deci apropos de sosea, nevestele alora de revelionară cu mine nu umblă la şosele sau parcari; sh noi, la kefuri, suntem ca măgarii lu Buridan, fincă ce alegi dintre fomeie şi beutură, că nici nu mai ştii lângă care să vrei să te trezeşti!
PS: deci flatarea mea rămâne constantă când văz că mă ceteşti :”>
bine ai revenit
Bine v-am regasit, sper eu, sanatosi la trupuri! 😀
Casa de piatra?
La multi ani diferiti gropare…
:)) bre, serios acuma, daca te gandesti vr’odat’ sa culeji tate pataniile ieste in volum antolojic io promit ca il cumpar de pe piata si nu il piratez.
am uitat, tatal lui calin e genial 🙂 rondelul si epigrama sunt dintre speciile mele preferate 🙂