Naşu-meu Greuceanu, când era tinerel, era un ficior cumsecade, mare iubitor de animale; o parte din această iubire a păstrat-o, că de-aia s-a hotărât să devină naşul meu de cununie, să vă şi zic cum s-a întâmplat:
– Zi, bă Labiş, te bagi? Că n-am naşi defel, şi tre’ să mă-nsor cu fata asta!
– Deci tu de-aia vrei să îţi fiu naş? Că nu ai pe nimeni altcineva să iei de naş?
– Da!
– Hmmm…
– Nu tre’ să dai cinste.
– Vinim!

Amu o mie de ani, Greuceanu era şi el adolescent. Cu coşuri, momente cioranice, fugit de-acasă pe clasa a XI-a, primele tuleie în mustaţă, freze şi balurile bobocilor. Cu blugi Pyramid şi adidaşi Plima: că aşa era pe vremea lui Văcăroiu.

Şi – într-o bună zi – mâţa familiei lor a născut, fătînd. Ioaai, ce puişori drăguţi, ui la ei cum miaună, scumpişorii de ei! zicea Greuceanu, care era un sensibil, şi mai este încă. Şi toată ziua s-o jucat cu ei, şi o pocnit-o pe mama pisică cu pumnu-n cap când o încercat să şi-i recupereze. “Ăştia-s puii mei! Tu fă-ţi alţii!”, îi spuse Greuceanu, şi pisica înţelese.

Au mai trecut câteva zile, puişorii au mai crescut; deja stăteau în patru labe bine, mieunau mai cu putere şi făceau caca mai abitir. Numai unul, sireacul, era cu ochii lipiţi, firav şi vai de cometa lui, nu vroia nicicum să şi-i dezlipească. Şi Greuceanu încercă să-l ajute, picurîndu-i nişte apă pe pleoape, dar degeaba.

Cum lucrurile nu se rezolvau nicicum, şi pisoiaşul devenea retardul găştii pisiceşti, Greuceanu se hotărî să ia măsuri radicale. “Pisoiul ăsta, se vede treaba, e cam orb; şi are şi deficienţe de vedere. O mâţă oarbă e condamnată din start: va muri de foame şi de sete, o moarte crudă, perversă şi crudă, va avea o agonie dureroasă şi se va chinui zile în şir. E de datoria mea să-i curm suferinţa!”

Şi se luă, după ce-şi făcu curaj şi se rugă la Dumnezău şi la Corneliu Zelea Codreanu, şi apucă pisicul de ceafă şi se duse cu el în curte. Iartă-mă, pisoi nevolnic, îi spuse; dar nu te pot lăsa să suferi aiurea. Uite, eu îţi voi scurta suferinţa! Deşi mă doare, efectiv, fizic.

Şi luă toporul, îl puse pe butucul din curte pe care taicu-su tăia găinile, şi harşt! îi făcu felul bietului mâţ, şi-l îngropă la ei în grădină şi vărsă o lacrimă de adolescent pe adidaşii lui Plima. “Dumnezeu să te ierte, pisoiaş! Sper ca în celelalte 8 vieţi ale tale să vii mai văzător”, se rugă el.

După vreo două zile, familia Greuceanului merse în vizită la bunici, a căror curvă de mâţă fătase şi ea vreo câţiva pisoi. Dar la ea rămăseseră vreo 4 cu ochii lipiţi!

– Băi tată! îi spuse Greuceanu lui Virviricu, tac-su. Ce ne facem cu mâţa asta?
– Păi ce să ne facem, îl întrebă Virviricu.
– Păi ui ce pui orbi face!
– Nu-s orbi, zise Virviricu, au numai ochii lipiţi. Aşa-s puii de mâţă. Dar îşi revin într-o săptămână-două.
– Cum adică îşi revin! zise Greuceanu.
– Păi îşi revin, îşi dezlipesc ochii şi devin mâţe normale.
– Toţi?
– Da, toţi.
– Nu rămâne nici unu orb?
– Nici măcar unu, zise Virviricu.

Greuceanu înghiţi în sec. Să ştiţi că e destul de traumatizant, când ai 17 ani, să killăreşti o mâţă degeaba!

– A, apropos, mai zise Virviricu. Ai văzut că şi mâţa noastră avea un puiuţ cu ochii lipiţi, nu?
– Da… am văzut, înghiţi Greuceanu în sec.
– Nu l-ai mai văzut? Că de câteva zile parcă o dispărut din cuibul pisicesc.
– Nu, nu l-am mai văzut, oftă Greuceanu.

Într-adevăr, de câteva zile chiar nu-l mai văzuse.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 34 comments

  1. rares Reply

    😕 Rau ii sa fi tampit , mai ales cand ALTII sufera din cauza asta ! 😡

  2. Andrei Dumbrava Reply

    apai eu dau vina pe pisica… Daca era destul de intelijenta si destul de mama, il potolea pe greuceanu scurt si definitiv cu niscai zgarieturi adanci asa, ca de pisica, ori de cate ori se apropia de puii ei 😉 .

  3. GiacomO Reply

    Greuceanu și-a revenit între timp? Că am impresia că după un astfel de lucru rămâi cu niște amintiri destul de nasoale. Cred că pisoiașul ăla chiar avea ceva, era un pic cam imposibil ca unul dintre ei să rămână foarte mult în urmă mai ales la „deschis ochii”.

  4. Konskriptor Reply

    Asadar, ce este moartea? Moartea este definita ca opusul vietii.Reconcilierea dintre natură(in cazul de faţa, reprezentant este Pisoiul) şi Om ( Greucenanu no!) este imposibilă, căci preţul plătit de orice civilizaţie este sentimentul de vinovăţie produs de necesarele constrângeri exercitate asupra pulsiunilor instinctive ale omului. Şi totuşi, Greuceanu a gasit o solutie la chestiunea asta: sa mearga mai departe prin ale vietii curbe. Continuarea vietii nu face referire la a nu-l mai iubi pe cel pierdut, la a renunta la memoria lui ci la gasirea unui echilibru . Si a gasit echilibrul : pe Groparu de!

  5. Turambar Reply

    Aha. Am intzeles. De-aia l-ai luat pe Greuceanu de nas, ca e in stare sa rupa mitza-n doua. Asta da eficienta in viatza.

    Nashule, dai si tu ceva de baut, ca am zis ceva de bine despre domnia lu matale, desi tu de fapt esti o fiara care omoara pisoi nevinovati din motive de lipsa de cunostinte biologice?

    😉

  6. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    Nuuuu.L-a luat pe Greuceanu de nas pentru face o prostie fara sa se gandeasca si apoi nu sufera prea mult dupa.Acu inteleg idea de mat orb, DAR un pisic orb se descurca mai bine(dragutul de el) decat un adolecent cu cosuri. 😡

  7. zoltybogata Reply

    chiar dacă era orb merita să trăiască. am văzut un pisoi mare fără ambi ochi şi se descurca ca unul normal, se urca şi în copac

  8. Madalush Reply

    Si de atunci, de fiecare data, in preajma zilei executei bietului pisoi, Greuceanu aude miorlaituri jalnice in miez de noapte: “Nu-s chior! Doar mic!” :))

  9. Mihai Reply

    asta o foloseam si io replica, da o foloseam cu gagicile si era ceva de genu: “de fiecare data cand nu s#gi p#la, Dumnezeu omoara un catzel”. works every time.

  10. Horatiu Reply

    Mihai, esti un insensibil si un nesimtit ca tati masculii!!!! Apropo, cand merem la c””rve?

  11. Solomonar Reply

    Mdddea… Io i-am inecat. De fapt am vrut sa le fac baie, si tot asa erau, cu ochii lipiti. Trei am executat. Doar ca eu aveam vreo 3 ani 😀

Leave a Reply to Andrei Dumbrava Cancel reply

Your email address will not be published.