Acum vreo două săptămâni am mers în weekend cu niște prieteni la casa lor de la țară, undeva pe lângă Huedin.

Băi, zona asta a Huedinului e pur și simplu foarte superbă. Dealuri în jur câte vrei, semi-munți. Păduri cât China (practic, asta este Transilvania: dealuri, păduri și zgomot de drujbe). Coaste de deal și livezi cu prune (pentru scopuri evidente!) și behăit de oi, zburdau mieii ca Mihaela Rădulescu prin fărină. Aer curat! E drept, cu un ușor iz de căcuță de la vaci transilvane.
huedin cer sancraiu balta
Și vreo 3 lacuri de pescuit absolut superbe, în care n-am prins nimic. Ca de obicei

În drum spre casa de vacanță, găzdoiul zice: tre’ să ne oprim să luăm niște suc de mere de la doamna prekina noastră! Și vine cu două glăji de 2 kile fiecare, pline cu suc de mere atâta de dulce și de bun, că zici că era muls din țiți de zeiță grecească care se îmbătase cu nectar cu o noapte înainte! 6 lei sticla de 2 kile, preț incredibil.

Am devorat alea 4 kile de zici că erau bere; și zic:
– Când plecăm, vrem să luăm și noi niște suc cu noi acasă.
– Sigur! Puteți lua mai multe chestii, că vinde și ouă, și cartofi…

A doua zi, luăm vreo 20 de ouă, ceva ceapă și vreo 5 kile de cartofi: 15 lei. Atât.
– Suc de mere mai aveți?
– Mai am! zice doamna.
– Tot la 6 lei 2 litri, da?
– Nu. Nu mai am la 6, zice ea, numa’ la 7 lei.

E clar! îmi zic. Țăranul român hoț, fură de la orășanul cinstit!
– Da’ de ce nu mai aveți cu 6?
– Păi ăla s-a terminat fix azi-dimineață, no, că nu mai aveam mult. Și acum nu mai am decât de 7 lei sticla de 2 kile.
– Da’ de unde vine diferența asta de preț? întreb.
– Păi ăla pe care-l vindem cu 7 lei este stors din mere pe care am plătit 40 de bani la kil.
– 40 de bani kilul de mere? sar eu. Păi și pentru sucul ăla la 6 lei sticla cât ați dat pe mere?

Femeia se uită la mine, impasibilă:
28 de bani la kil.

Apropos, voi cât dați pe merele alea poloneze sau iordaniene sau italiene din supermarket?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 19 comments

  1. ady Reply

    niciun leu. 😉
    daca tata sau bunica-mea ar afla ca eu cumpar mere si la ei stau frumos in beci (beciuri separate, da? cca 200 km departare intre ele), hm, nu stiu ce mi-ar face. :mrgreen:

  2. dc Reply

    “Doamna prekina” de care mere luase? Sper ca nu de alea iordaniene/italiene/poloneze. Din pacate, am mai vazut pensiuni traditionale cu aprovizionare de la Metro 🙁

  3. Bula Reply

    D’asta nu-mi fac placinta cu mere din supermarket, fiindca e superscump si super-fara-gust !
    Prefer sa ma opresc langa un mar de langa drum (daca mai gasesc) si sa adun de pe jos mere cazute, chiar daca sunt livrate de Domnu’ cu carne impreuna, fiindca asa placinta miroasa si la vecinu’ 😈

  4. Groparu Nemernic Reply

    @ Calin: (a se citi cu glas de popă) adevarat ai grăiiiiiiiiit! Am și corectiiiiiiiit!
    @ dc: asta din cauza legii care nu permite pensiunilor sa se aprovizioneze cu produse tradiitionale din zona. Trebuie musai sa cumpere de la “furnizor specializat”, sau ceva de genul. De aia la 999 de pensiuni din 1000 platoul traditional e cu sunca presata, injectata si branza din celofan. Aia ultima care-ti pune in blid ce mananca si gazda este o pensiune evazionista si va fi rastignita pe semiluna.
    @ Bula: I feel you, bro. Când eram student amărât în Danemarca am chelit un măr din ăsta sălbatic de pe marginea drumului, că merele alea de ceară de la magazin costau nu mai știu cât de aberant.

  5. Ferdinand Reply

    Vezi că oamenii ăia trăbă s-aibă și variantă de suc de mere cu un strop de sfeclă roșie…

  6. Marian S Reply

    În Bucureşti au venit la un târg de astă-toamnă nişte unii cu must. Ditamai teascul de decor, struguri (DE MASĂ!) primprejur, un butoi plin şi câteva PET-uri gata umplute.
    Şi iau eu în prima zi, nebărbierit de 3 zile fiind, un PET care aducea a orice chimicală, numai a must nu.
    Şi mă bărbieresc eu a doua zi (că îmi trecuse lenea plus că voiam să mă deghizez) şi, fiind duminică dimineaşa, au mai apărut şi nişte domni la costum, semănau a primar de sector şi ajutoarele sale. Ca urmare mă obrăznicesc şi zic că vreau să văd cum curge direct din teasc. Ce să vezi, bagă în teasc struguri de vin şi iese un must… 🙄
    Morala: nu mai cereţi ciorbă de burtă la pensiuni că vă servesc cu de-aia din conservă, cum am păţit la o pensiune spre Dâmbovicioara. :mrgreen:
    Sau cereţi să prindeţi singuri păstrăvul, cum am plătit eu morman la Albota. 💡
    Sau să-l întrebăm pe dom` gropar: sucul de mere a ieşit direct în faţa voastră sau era deja în sticle? 😯

  7. Cristi Reply

    Oarecum pe langa subiect: “merele alea poloneze sau iordaniene sau italiene din supermarket” daca luati simburii lor si cresteti pomi din ei (cam dificil) fructele care or sa iasa sunt bune la gust. Nu e chestie de soi sau cine stie ce pamant extraordinar, totul tine de modul cum se coc fructele, in mod natural (la noi) sau fortat (la ei). Testat de un inginer horticol cu rosii turcesti de la hipermarket.

  8. ces Reply

    Un mare adevar, Groparu nostru arata, sa vedeti cum fac “cu spor” si varza murata…

  9. Marian S Reply

    Ale satului mari fete, fără ghete
    Vin la garduri pe-nserat.
    Am văzut aici, într-o noapte, nişte fapte
    Care m-au scandalizat! 😳
    Să mergem după ele, zic. 🙄

  10. Andreea Reply

    E greu sa gasesti un distribuitor de produse 100% naturale in Bucuresti. Ideal asa ar fi sa mancam, sa ne aprovizionam de la o persoana care vinde doar produse naturale, dar cati dintre noi putem face asta? Recunosc ca o perioada am incercat sa colaborez cu un fermier din Slobozia care imi oferea produse din carne, lactate si oua. Dar trebuia mereu la 2 saptamani sa merg in Slobozia si am renuntat.

  11. Sibiu Reply

    Si bunicii mei au stat in zona huedinului, si ce pot sa zic?e superba zona! Cat despre merele de la supermarket-urile din oras…zici ca mananci mere ornamentale..

  12. omu' muncii Reply

    avem neste’ mere la Sibiel in beci de sta matza-n coada, dar cine sa mearga dupa ele ca e departe de sighii?!?. Plus ca fiica-mea spune ca sunt mai bune alea …de ceara…

  13. Simona Reply

    @Andreea: Sa stii ca nici la tara nu mai sunt produsele naturale asa cum le tinem noi minte… Pomii se stropesc de cateva ori pe an, altii mai “gospodari” am auzit ca le stropesc chiar dupa fiecare ploaie. Legumele sunt si ele “ingrijite” cu tot felul de substante chimice, iar gainile sunt hranite cu concentrate (asta am auzit chiar de la tarani, ca nu aveau niciun interes sa ma minta ca suntem doar cunoscuti, nu urmaream sa cumpar ceva, iar deunazi o femeie imi spunea ca i-au murit vreo 3 gaini din cauza ca le-a hranit cu concentrate si le-a fortat pentru oua…). Asadar, trageti concluzia singuri. Mai puteti avea incredere in tarani doar daca aveti bunici la tara…

Leave a Reply to Calin Cancel reply

Your email address will not be published.