– SPER CĂ MERGI LA SFÂNTA SLUJBĂ DE ÎNVIERE!

Așa m-o salutat mama – nu tu mă copile, ești bine? Mă copile, ce ai de gând cu viața ta? Mă copile, bei și tu ceva? Nimic din toate astea.

Ce era să-i zic?
– Apăi nu știu! Mă gândesc să mă duc la satul Poenița, să pup iar candelabrul.
– Dacă mergi acolo, vin și eu! Și aduc și o prietenă, pe Tincuța!
– Haideți! Că vă duc, ofertă specială azi.

Și le-am dus pe gajicile mele pensionare, mama și doamna Tincuța, pe o vreme câinească de zici că Dumnezeu e Allah și nu-i place când reînvie copilul Șefului: ploaie, frig, zloată, burniță și discuții politice despre tehnocrați în mașină.

Și le-am zis la doamne ”știți filmele alea cu șoferi criminali în serie? Că-n toate trec de o apă și de o pădure întunecată?” – asta în timp ce treceam peste barajul de pe Olt și apoi într-un codru amenințător, căruia i-am zis imediat Pădurea Morții.

Dar credința doamnelor a biruit și n-au sărit din mașină; și-am ajuns cu bine la Poenița.

Satul Poenița e un loc tare liniștit, și eu acolo mă simt cel mai aproape de Dumnezeu și-i pot cere să mă ajute să câștig odată la loterie. Este exact spațiul care atrage tineri hipsteri corporatiști, care renunță la JIRA și la prânzurile în caserolă ca să se dedice, firește, olăritului, fermelor de capre și plantațiilor de rostopască ecologică. Mai sunt câteva case locuite, dar aerul rural e curat, preotul cumsecade, bisericuța modestă…


Haha, zeii voștri sunt morți, al nostru o-nviat

…iar dealurile și pajiștile rurale oferă o priveliște DE EXCEPȚIE! Mai ales noaptea.


Ziceți și voi de nu!

Acuma ce să vă spun, slujba de Paște durează, frate, cam tot atâtea ore câte zile i-au trebuit Mântuitorului să se ridice. Și, după vreo 60 de rugi pentru stăpânitorii țării și înalt prea sfințitul episcop al Sibiului și vreo 8 miliarde de Hristoooooos-a-înviaaaaaat-din-moooooorți… m-o luat căscatul. Și la un moment dat mă duc la mama și-i zic la ureche:
– Mamă, mor de somn, hai acasă! Că aici nu se mai termină odată, ne prinde Crăciunul.
– Nici gând! protestează mama. Că acuma termină părintele discursul, luăm paștile și plecăm.
– Luăm paștile? Nu mai stăm atâta.
– Cum să nu mai stăm încă 10 minute până la final, se indignează mamașa.

Îmi dreg vocea și-i explic în șoaptă:
– Mai ții minte când am luat 4 la matematică în clasa a VI-a? Da? Și drept pedeapsă mă lăsai să mă uit numai 10 minute la desene animate și apoi stingeai televizorul? Da? No, uite: plecăm de aici înainte să luăm paștile. Hai, nu mă supăra, că te las aici.

Toate se plătesc în viața asta, dragilor, cu moartea pre moarte călcând.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. Greuceanu Reply

    Se plătesc! Sigur se plătesc! De fapt se platesc si daca nu faci nimic!!! Oricum se plătesc!

  2. Anonymous Reply

    Ai grija cu cel mic, ca toate in viata se platesc😂😂😂😂

  3. mia Reply

    Gropare, o sa iubesti clipa ”cu mama la Inviere”!!

  4. Tudor Danes Reply

    Dar arata horror biserica..cel putin pe dinauntru

    • Groparu Nemernic Reply

      Au construit una nouă în comună, în satul Noul Român, dar tot la asta mică și modestă mă trage ața mai mult. Mă rog, mă trăgea, că nu cred că mai merg – are pereții crăpați de vreme și mă cam tem.

  5. DanC Reply

    “la loterie” e vb de Loteria Vizelor sau loterie de roni?

  6. Remus Reply

    si cand ma gandesc ca eu ma lupt cu juniorii pe playstation, tablete, laptop si PC.
    oare…la batranete, ce-oi pati?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *