Cei din generația mea au drum la Cluj din două motive:

1. La Oncologie (sper să nu aveți treabă acolo vreodată, nici voi, nici cei dragi vouă!)
2. Să-și cumpere mașină.

În curând se va adăuga și al treilea, și anume însoțirea fetei de 17 ani care vine la Untold, ca să nu se îndrăgostească, naibii, și să fugă în lume cu ceva marțafoi.

Până atunci, sâmbătă am primit vizita de la cel mai vechi prieten pe care-l am (Niață, fost coleg de grădiniță!), aflat într-o vizită fulger în Cluj pentru că nu-i mai place Peugeot-ul, cum să conduci ceva franțuzesc în țara mașinilor germane?

L-am chemat la o cafea, firește, să o vadă și el pe Gropărica, am stat un picuț de vorbă înainte să plece, și la un moment dat mă întreabă:
– Și? Te mai doare spatele?
– Nu, de când merg la sală nu mai am treabă.
– Și mergi des la sală?
– Cât de des pot! zic. Chiar aseară am fost.
– Da’ de la ce ți s-o stricat spatele?
– Apăi! zic. După 16 ani de stat pe scaun la corporație, era de așteptat să apară probleme. Sedentarismul nu e bun!
– Da, mai ții minte ce mai alergam când eram copii? zice N.
– Aiaiai! Dadada, cum ne mai jucam noi de-a prinselea pe la elefant!

Aveam în fața blocului un elefant-tobogan de beton, o chestie care mirosea mereu a pipi înăuntru, cu ochii de sticlă sparți și pe care ne cățăram non-stop, iarna era capture the elephant cu bulgări, vara era prinselea, mai veneau bunici cu nepoți și urlau la copiii speriați de trompa-tobogan de 2 metri să aibă grijă când se dau, să nu pățească ceva, și copiii plângeau de frică, apoi seara veneau îndrăgostiții să fure pupici de la domnișorici și se ascundeau să se pupe în burta elefantului unde făceau toți pipi… că no, generația mea n-o avut pornhub, trebuia să-și ia mostrele de sexualitate direct de la sursă, ce mai, iar elefantul deservea tot segmentul socio-cultural al cartierului, îndeplinind o pletoră de funcții, de la cele ludice și cele fiziologice (mai găseam și kk înăuntru, și vreo săptămână burta elefantului devenea impracticabilă până se usca și nu mai mirosea) și culminând cu funcțiile erotice mai ales pentru tinerii care nu simțeau mirosuri, că le fugea sângele din nas în alte părți ale corpului, c-așa-i la 17 ani, meri la elefant (anii ’80-’90) sau dai fuga la Untold (anii douăzeci-douăzeci)!

Exact modelul ăsta din parcul Sub Arini. Nu i-au făcut și penis, că m-am uitat

– Băăăi, ce ne mai alergam pe acolo!
– Da, și săream ca proștii de pe el! Țin minte că ne urcam pe capul lui… era la vreo 2.5 metri înălțime… și săream din picioare jos. Îți dai seama? Băi, cum mai săream! Până amorțeam și nu-mi mai simțeam picioarele.
– Da, copiii din ziua de azi nu mai fac din astea…
– Așa-i, uite-te la ei, toată ziua la TV și pe tabletă… parcă văd ce probleme de sănătate vor avea mai încolo! Cum o să-i doară spatele!
– Da, varză or să fie. Varză!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. Remus Reply

    dupa cativa ani de cerinte pe la mai marii corporatiei si dupa 2 bucati hernii de disc cu blocaje de spate de ma dadeam jos din pat in genunchi ca sa maduc la pipi (una Lombara- nu e grava inca si cea cervicala ce arata maxim de rau) am pus mana si am cumparat pe banii mei la reducere (aka450lei) de la cora un scaun pita lui Dumnezeu. Si asa nu mai am probleme cauzate de scaunele proaste cumparate la supra pret de corporatie.
    Si nici nu mai cer birou de ala ce se ridica singur ca sa stai in picioare ca cica nu sunt bani.
    Si toti is invidiosi pe mine si mi-i se rupe.

    Gropare, in corporatii vad o chestie pe care nu prea o diger. Ei isi cauta oameni dupa un anumit sablon. numa’ ca oamenii astia si limitati mental, adica, nu pot face performanta. Adica sunt buni pentru suport (alo buna ziua, parles vous francais). Din cand in cand trebe sa angajeze si oameni care sa le faca treaba de aia mai adanca, sa inventeze chestii, asa ca mine. Dar au o problema ca eu nu incap in sablonul lor. Ma urasc, dar n-au ce face!
    ASa si revenind, exista printre oamenii aia limitati (nu toti, doamnele feri) unii care accepta orice ma, da orice de zici ca nu au coloana vertebrala. Si eu nu pot sa inteleg cum sta treaba asta. poate imi explica cineva

    • Groparu Nemernic Reply

      Nu merge treaba aia cu 20-80%? 20% sunt ăi mai buni, restul de 80% sunt de umplutură?
      Dacă există vreun tipar de candidat, cred că toți caută oameni cât mai calificați, cât mai docili și mai obedienți care să facă cât mai multă muncă pe cât mai puțini bani. A, și să și inoveze! Și să nu pună probleme.

  2. Andu YY Reply

    Groparu Norocos,
    ( de cand ai povestit cum te-a pictat instantaneu Groparica, ai putea sa-ti adaugi si “norocul” la nickname)

    deci corporatia te-a trimis indirect la sala?
    am putea sa denumim treaba asta : ” efecul corporatie” care suna asa : ca sa nu intepenesti de tot pe scaunul corporatiei , trebuie sa te duci la sala”
    Deci corporatia asta ar fi bine sa achite abonamentul, sau sa-si faca sala proprie

  3. Shoric Reply

    Io trag concluzia că tu mai mult te pupai prin elefant în loc să alergi pe lângă el de te doare spatele acuma 🙂

  4. santamanta Reply

    intreb si eu ca bugetar:
    1. ce poti face la sala sa faca bine la spinare? yoga?
    2. la ce sunt mai buni urmasii nostri , milenials astia care nu vor sa ne mai plateasca pensia garantata din mosi-stramosi? nu doar ca nu stiu sa sara, nici nu mai gasesc drumul fara internet. a, beau si fumeaza mai putin, ca au mereu mana pe smartphone…

    • Groparu Nemernic Reply

      1. La sală îți întărești spatele, umerii, abdomenul, spinarea și picioarele ca să stai corect pe scaun și astfel să nu mai pui presiune pe coloană. Dacă nu mergeam la sală, acum cred că eram pe targă.
      Musai să începi cu un instructor. Dacă ești în Cluj, îți pot recomanda eu pe cineva. 25 lei/sedința, face toți banii.
      2. Al meu ficior stă pe tabletă de rupe (uneori) dar nu a uitat să sară și să alerge; dimpotrivă, merge la toate concursurile de alergat la care-l duc. Baiul e că trebuie să-i găsesc mereu activități care să-l țină departe de ecrane, și încet-încet rămân fără opțiuni, mai ales că și aia mică cere atenție și mami e terminată când ajung eu acasă, așa că pun osu’ cât pot.
      E greu, da’ fain! Fain, da’ greu.

      • Atti

        Gropare, memo to me: să te întreb de instructorul acela. Că e 02:35AM și amu îmi dau seama că mă bat cu niște baze de date de aproape 6 ore fără să mă mișc de pe scaun, o să fiu țeapăn doua zile.

  5. costicămusulmanu Reply

    drajii moșului, aiasta cu schinarea îi triabî gre șî complicatî…
    prima dată, înainte de a ajunge la sală, vă sfătuiesc să căutați un osteopat (rarisimi, știu) sau, cum îi zîce în america, chiropractor; ăsta (dacă mai are și o masă d’alea șmechere de costă cît un beamveu second din 2014) vă reface spațiile intervertebrale, după care puteți trece la întărirea mușchilor paravertebrali…
    există pe net și niște filmulețe (un rus e șmecher tare) cu exerciții de mobilizat articulațiile…

Leave a Comment

Your email address will not be published.