Fratele meu, ce mai freamăt, ce mai muget cu dispariția Cristinei Țopescu! Aiaiai, țineți-vă de brăcinari cu cealaltă mână, că cu dreapta trebuie să vă suflați mucii apologetici, vai, cum a fost posibil să moară ea singură, cu câinii. Mai ales voi, presari de răhățel, insistați pe amănuntul ăsta cu pofta bacteriilor coprofage – ca de obicei.

Dacă vă întreb acum ce vă amintiți de viața Cristinei Țopescu, posibil să-mi spuneți câteva lucruri: 1) că a făcut pușcărie înainte de ’89 pentru că a fost prinsă în timp ce încerca să fugă peste graniță ca să ajungă la mama ei, în Germania; 2) că a fost o prezentatoare TV de liga întâi, și 3) că s-a oferit public, fix acum un an de zile, să-i corecteze discursurile celei care va rămâne în istorie drept ”blambeca de Veorica”. Pentru tustrei a fost nevoie de un anumit set de testicule pe care nu le are chiar oricine, și cu asta ar trebui să rămânem când ne gândim la ea.

În schimb, presa insistă pe faptul că s-a stins singură. Cu câinii. Băi, dar chiar contează cum te duci? Da, dacă o faci cu o grenadă de piept în fața tancurilor rusești sau cu mâna în gâtul unui atentator terorist pe care încerci să-l împiedici să facă kaboom. Nu și dacă moartea te găsește liniștită în pat la tine acasă. În măsura în care se poate spune asta, este cel mai frumos tip de moarte la care poți spera.

Iar că nu te sună prietenii timp de 3 săptămâni, ce să vă zic, am eu o teorie – care n-o fi numai a mea – și care este foarte simplă: dacă nu te sună nici un prieten, înseamnă că e bine și nu are nevoie de ajutorul tău, pentru că dacă avea nevoie, te suna. Dacă rămânea în pană cu mașina la Cluj, te suna. Dacă îi trebuiau bani, pfuaiaiai, te suna imediat. Dacă avea nevoie de un sfat, așijderea. Nu sunt adeptul small talk-ului la telefon, te-am sunat să văd ce mai faci, cum ești, zi-mi cu cât ți s-o mărit rata, vezi că or băgat perdele la reduceri la Jysk. Cu doi dintre cei mai buni prieteni am vorbit anul ăsta după o pauză de câteva luni bune, dar numa’ ca să-i chem la botez, și numa’ ne-am jignit de la obraz vreo jumate de oră la telefon, semn că suntem bine. Așa e codul. O fi bine, o fi rău, habar n-am, dar asta nu înseamnă că nu mă gândesc la ei și nu ne bucurăm (în fața unor beri) la revedere.

Firește, sunați-vă prietenii, fiți lângă ei în momentele importante, mai ales alea grele. Dar dacă prietenia adevărată stă într-un telefon (dacă nu-l suni de Crăciun/ziua lui/Paște/căderea guvernului, atunci nu-i ești prieten cu adevărat!), atunci prefer să nu, mulțumesc, rămân cu câinii.

Pe care încă nu-i am, dar cine știe.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. Remus Reply

    ba, io mai fac de astea.
    tuuuu, ce mai faci? binie, da tuu? si io binie, ai mai auzit de tampitu ala la teveu. ? da bani mai ai? nu ca is pe faliment bla bla.

    • Groparu Nemernic Reply

      Foarte bine faci.
      În contrapartidă, rareori am dispoziția necesară pentru conversații de tipul comment ça va. Sunt tot cu mintea înfiptă în ale mele.

  2. marian Reply

    mno, ca bine le mai zici cateodata, mai ales pe subiectele astea grele.
    “În măsura în care se poate spune asta, este cel mai frumos tip de moarte la care poți spera”

  3. Andu YY Reply

    stai putin sa vedem cum a murit, nu stim daca a murit cuminte in pat inca.
    eu sunt mirat cum de numai o vecina a observat ca nu mai da semne de prezenta!?
    tot cercul ei de prieteni si cunostinte nu au observat?

  4. Remus Reply

    si fata lui tipu de la nera muresan, tat ase o cedat si ea parca.
    singura fara familie, prieteni sau dealer.

    Nasol moment pentru amandoua.

  5. DanC Reply

    De-acu’ tăt râul-ramul verde-românesc o să plângă lăutărește vro săpt-doo’, ceva între ’pușca și cureaua lată’ și ’floare-albastră/totuși este trist în lume’. Ca să nu cădem pe jelanie, uite ceva recent de la un băiet latino care-mi place:

    https://youtu.be/PeqyffWJW0E

  6. Ion ion romanul care nu face politica Reply

    In tara asta nici sa mori singur nu e voie. Se trezeste unul, cu frica mare de imbatranire si de moarte, sa se mire de singuratatea asumata :vai dar se poate?!
    Asa usor a uitat lumea de Stela Popescu. Avea si o fata care o vizita si o femeie care o ajuta la menaj si prieteni. Cand a vrut Dumnezeu sa o ia la El a fost singura. Poate a scutit o de dezamagiri, de spectacol urat. Daca conteaza cum mori. Conteaza. Daca ai murit dupa o viata in care ai trait si ai facut si ceva bine sau ai lasat doar durere, furie, promisiuni ignorate, etc.

Leave a Reply to marian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *