Condimentele

– Vreau să-mi mai pun niște condimente, zic în timp ce-mi savuram pastele.

Condimentele salvează căsnicii, vă zic sincer. Dacă-ți dă nievasta în bară cu mâncarea (nu a mea! Nu, a mea niciodată, Doamne ferește; de nevestele altora zic) – bagi un pumn de piper cu curcuma și măghiran și ghimbir și n-ai nici un stres, ți se umfă gâtul, te sufoci, dar reușești să termini din farfurie. Reușește soacra o ciorbă fără gust? Nimic ce niște Carolina reaper uscat cu praf de cayenne și praf de Naga Viper nu poate rezolva: îți anesteziezi limba de nu mai miroși nimic preț de 4 săptămâni, ca de la COVID, dar halești ce trebuie să halești, soacră fericită, lume mulțumită, artificii, piruete și lasere pe cer ca la un concert Tiesto.

Tura asta chiar îi ieșiseră nievestei niște carbonara atâta de bune, că mă așteptam din moment în moment să forțeze ușa Miron Cosma cu ortacii, adevărații carbonari ai patriei, și să ne fure mâncarea vorbind în siciliană; și singurul lucru care mai putea deplasa haleala fix în epicentrul celui de-al șaptelea cerc al raiului paradisiac era melanjul de condimente 100% italienești, cu usturoi uscat, peperoncino, basilico și praf de pe obrazul îngerilor, melanj 100% italienesc adus direct din peninsulă la Mega Image, adică produs în comuna Bragadiru pentru grupul Delhaize.

Și mă vede aia mică Gropărică (zisă și Miss Destruction of Property) că îmi mai pun ceva prafuri peste paste; și, țipând de încântare ca un vultur pleșuv american, vine la mine să-i pun și ei, cu farfuria întinsă și o privire cerșetor-amenințătoare (”ori îmi pui și mie, ori țip în timp ce deșert farfuria pe covorul de la Jysk!” – că mai face din astea, am o întreagă carte de bucate pe podele).

Tati Groparu se preface că îi pune și ei, dar ține șmecherește dopul pus pe borcănaș.

Gropărica se prinde că încerc s-o fentez și zăngăne furculița amenințător.

Mami nievasta îl somează pe tati Groparu să-i dea fetei borcănașul cu condimente, ca să putem mânca în liniște și să nu umplem parchetul de paste carbonara, ce-o să zică domnul Cosma?

Cu inima îndoită, tati îi înmânează fetii condimentele italienești din usturoi uscat, peperoncino și ffff multă sare, sperând că mami va ține un ochi pe fată ca să NU facă vreo blestemăție cu mâncarea.

În fix acest timp, printr-o sincronizare incredibilă a sorții, mami spera că Groparu, nu ea, trebuie să aibă grijă ca fata să NU facă vreo blestemăție cu mâncarea.

În cele 4 nanosecunde necesare înțelegerii conjugale din priviri, Gropărica speculează libertatea nesperată și, în timp ce Gropărelu – care știa foarte bine ce hram poartă soru-sa – zbiera la noi
– NUUUUUuuuu…!!!!,
ea desfăcea fulgerător capacul borcănașului și deșerta TOT amestecul proaspăt peste pastele ei.

Nu am putut surprinde mai elegant unghiul, dar vă garantez că aici e un pumn de miner de condimente peste mai puține paste decât are Codrin Ștefănescu păr pe cap.

Și mi-au trebuit vreo 8 linguri să extrag ce se mai putea recupera din farfuria ei, adică ce nu se îmbibase în sosul ăla de carbonara, și nici acuma nu-s sigur că am reușit.

Bun, și acum să consultăm horoscopul: la zodia mea scrie că în maxim 2-3 luni voi vinde un covor cu absolut toate urmele de mâncare imaginabile, pentru că nu mai pupă ea fie-mea melanjul de condimente 100% italienești, cu usturoi uscat, peperoncino, basilico și praf de pe obrazul îngerilor, melanj 100% italienesc adus direct din peninsulă la Mega Image, adică produs în comuna Bragadiru pentru grupul Delhaize.