păţanii

100% adevărate, eventual uşor (400%) exagerate.

Cred că femeia de serviciu mă place

Mă duc la toto la corporație, ca să... mno. Recunosc, pozele cu PSD-iști la duș mă impresionează Dau de femeia de serviciu care tocmai blocase accesul cu căruciorul ăla de detergenți și acid clorhidric și Zyklon B, că e dezastru ce lasă unii corporatiști pe la Salonul de Porțelan și uneori nici cu aruncătorul de flăcări nu o scoți la capăt.…continue reading →

Am scris asta pentru că poate vă ajută la cura de slăbit

Fix acum vreo lună eram în plin concediu în Grecia, ne pregăteam plini de entuziasm să mai atacăm o cină monumentală. Căci adevăr vă spun, burtica de concediu nu se face fără efort, iar economiile de peste an musai să fie prăpădite prin taverne şi birtoteci, altfel ce români am mai fi noi. Nici n-are rost să vă povestesc de mâncare, a fost taifun în gură…continue reading →

Licuriciul

Nu am mai văzut așa de zeci (!) de ani. Atâta o chiuit Gropărelul de încântare, că cred că am rămas cu un timpan zdrențelit. Da, licurici, nu o dăm în politic, știu, incredibil (băsiștii știu ei ce știu)…continue reading →

Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat). Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:
  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?
Și, mai ales,
  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?
…continue reading →

Poate, totuşi, strategia Veoricăi dă roade

Eram la Cora, adunam un cărucior de proteine pentru gulaş-sleş-tocana pe care l-am făcut în mini-vacanţa prelungită, şi a cărui singură legătură cu ce fac ungurii este dezacordul din chiar această propoziţie. Nu pun poze, pentru că bucătarii care ard tocana pe fundul ceaunului nu au vreme de fotografiat! Şi, când eram prin Cora şi mă zbăteam să completez  lista de cumpărături pentru 8 oameni, 4 copii plus un sugar plus un pui de boxer (pe care nu aveam voie să-l gătesc!), primesc mesaj de la nievastă să iau şi o pită mare, că aşa mănâncă ardelenii gulaşul prins pe fund, cu pâine, de-aia suntem noi aşa deştepţi şi plin de carbohidranţi.…continue reading →