citesti si te crucesti

Cu limba te cruceşti.

Un copil obsedat sexual

- Poftiți înăuntru, vă rog. - Mulțumesc, doamna directoare. De parcă toate spaimele din copilărie se adunaseră în el, tăticul se așeză, cu mâinile cuminți, în poală, pe un scaun scârțâitor și extrem de incomod. Ca să nu deranjeze liniștea, încercă să-și țină respirația. Involuntar, gândul îi fugi la mama lui. Mami... - Domnul meu! Avem o problemă serioasă cu băiatul dvs. - Vai! Dar nu se poate, l-am crescut bine, am avut  grijă să... Cu un gest scurt, directoarea îi reteză discursul. - Nu lasă fetele în pace.…continue reading →

Doi moroșeni intră într-un bar…

Eu aici mă odihnesc Şi Pop Toader mă numesc Drag mi-a fost clănitaru' Şi ţuica din paharu' Cât am trăit pă pământ Tot la asta m-am gândit Să am ce bea şi ce mânca Din clănitar a cânta...
Doi cetățeni pe care-i chema Ion pe amândoi, ca pe restul moroșenilor de pe planetă, intră într-un birt în cea mai trăznită regiune din România: Maramureș (care au fost p-acolo știu despre ce vorbesc; care nu ați ajuns însă, fuga-fuguța repede, că amu Maramureșu' e ăl mai frumos, cu culori de toamnă și horincă dulce). Și cer simplu la ospătară: - Două beri fără alcool.…continue reading →

De-aia vă tot zic: învăţaţi limbi străine!

Un cetăţean pleacă în excursie în Schengen - mai exact, în prima ţară din Europa care atâta de mult şi-a dorit să se înfiinţeze Uniunea Europeană, încât a pornit chiar un mic războiuţ al doilea mondial. nemti Cel mai mare merit al nemţilor este că nu se trag, ca Romulus şi Remus, dintr-o vulpe Tovarăşul Gaben are o teorie: atunci când ajung în ţări de lumea zero, gen Austria sau Germania, TOŢI românii devin mai civilizaţi. Se spală pe mâini după ce merg la toaletă, nu claxonează în trafic, nu fac pişu prin pădurile de lângă autostradă... ce mai, aproape că-ţi vine să zici că România e în Uniunea Europeană! Că nu de aia austriecii preferă turiştii români, nu pe englezi sau ruşi (primii să nu vină cu fotbalul, ceilalţi să nu vină cu şenilele).…continue reading →

Cum se explică miracolul chinezesc

- Eu am renunţat la China. Pa, cius! Om de afaceri baban german, cu afacere de milioane de euro pe an. - Păi ce e rău cu China? Costuri mici, infrastructură, taxe zero la început! zice prietenul, care stătea la o şuetă cu neamţul. - M-am ţăpit. Rău. - Cum aşa? - Păi - m-am dus acolo să construiesc o fabrică. Ceva chimicale-vopsele-lacuri de-ale mele. - Aşa. - Şi există un pomelnic de norme de respectat. Ce aduci, cum aduci, unde şi în ce condiţii depozitezi, cum procesezi, cum ambalezi şi ce faci cu reziduurile. - Aşa.…continue reading →

Poveşti de groază cu copii

Dumnezău să-l ierte, o murit nănaşu' lu' nievastă-mea. Avea vreo 80 de ani, o murit liniştit, la el în lemnărie, fix aşa cum s-o tot rugat: Doamne, ia-mă, da' nu mă chinui; nu mă lăsa să sufăr, să stau beteag la pat, să-mi fie rău. Corect? Corect! sacrificiu papusesc În viaţă nu poţi scăpa de trei chestii: de moarte, taxe şi de păpuşi decapitate. Şi amu începe partea interesantă: În dimineaţa în care o murit, soacră-mea - aflată în Italia, la cumnatu-meu - s-o trezit din somn cu cuvintele astea pe buze: "îmi pare rău, Cecilia!" (unde Cecilia e fata lu' nănaşu'). "Îmi pare rău!" Dar de ce, şi ce visase - nu şi-o putut aminti nici până-n ziua de azi. Apoi: pe nănaşu' l-o găsit fie-sa Cecilia. Care dintr-o dată îşi dă seama că nu se mai aude nici un zgomot în toată gospodăria! …continue reading →

Banda transportoare 2, muncitorii 0

Se întâmplă un accident groaznic în intreprindere: un muncitor uşor abţiguit reuşeşte să-şi prindă mâna în cea mai turbată bandă transportoare din judeţ - cea de la fabrica de cărămidă. tuica de pruna Dacă băuse sau nu ţuică de la Casa Ţuţuianu nu vom şti, probabil, niciodată La fabrica de cărămidă am lucrat şi eu după ce am picat la facultate, dar la secţia de teracotă, unde operam pe verişoara celei mai turbate benzi transportoare din judeţ: aia care aducea cârnatul ăla imens de argilă amestecată cu nisip şi apă, de se tăia ca un salam de biscuiţi în calupuri care urmau să ajungă teracoturi.…continue reading →

Satele României: azi – despre satul Bogatu, din Sibiu

Tura asta vorbim despre satul Bogatu din Sibiu, unde mă şi aflu, de fapt - (în judeţ, nu în sat), urmare a vizitei fulger a onoratei surori gropăreşti, aia care m-o parasit pentru un neamţ. În fine, practic ce reprezintă o asemenea traumă la scara universului? Aşadar, ăştia din Bogatu îs mai altfel decât ceştialanţi; în sensul că, de exemplu, naşul Gropăresc Greuceanu (deşi actualmente este mogul al pavajelor, el de fapt este absolvent de Filologie la Cluuuj), când căpşunea prin Spania, avea vreo 800 de colegi de muncă din Bogata. Şi-i aude într-o pauză de masă pe doi care, în timp ce se întrebau cât câştigă (în Sibiu, la "Bună dimineaţa!" se mai spune şi "Ce salariu ai? Şi cât pui deoparte lunar?"), nu se pot abţine să nu discute despre Stana Izbaşa care, pe vremea aia, apăruse în ceva videoclip cu ia udă; şi asemenea privelişti cam aprind imaginaţiile bărbaţilor, căci sfârcurile au ele aşa ceva hipnotic în ele, zici că-i vudu.…continue reading →