Eram la început de ședință din aia importantă, toți schimbam amabilități cu șefii, toți ne lăudam cu cât de productivi suntem de acasă, ceva de speriat! Să vedeți numai cât de productivi am fi fost dacă am fi lucrat de pe plaja din Mallorca, firma ar fi devenit noul Eipăl!

Și alte cele.

În estimp, nievasta prăjea niște creier de porc. La propriu. Masa de prânz. Mirosea în casă ca-ntr-un restaurant de porchete cu stele date de firma aia de anvelope.

Și, în timp ce toți ne lăudam cu cât de inteligent-deștepți suntem, Groparu zbiară vesel, îmbătat de mirosul fin de organ intern prăjit, uitând că are microfonul deschis:
– NIEVASTĂ, EU NU MAI POT!!!! ADU-MI MĂCAR MIE O FARFURIE DE CREIER, TE ROG!!!!

Și instant s-a făcut tăcere în ședință, că toți au tăcut din gură pentru că s-au simțit, pesemne; și cred că mi-am făcut și ceva dușmani care s-au gândit că i-am persiflat și ironizat în gura mare și cu ocazia asta, că eu nu prea-i iert pe oameni dacă e rost de luat la bășcă’.

Și nu mai am cum le scoate asta din cap acum, e prea târziu.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 13 comments

  1. Radu Reply

    Prezentare pe zoom, pentru vreo 50 de oameni. Eu nu eram in targetul ăla de 50, intrat pe sustache, că era fain subiectul. Și se discutau la început amabilități, prezentarea prezentatorului, iar eu din fundal explicandu-i nevestii:” oare terenul intra in creditul ipotecar?” Și am ținut discuția despre imobiliare vreo 3-4 minute până cineva sa trezit sa îmi zică că “Radu,vezi că nu ești pe mute”.

  2. Andrei B Reply

    Chiar ieri am patit-o, in sedinta.
    La inceput, toata lumea era la capitolul amabilitati. Am considerat ca pana se termina intro-ul, am timp sa dau o fuga in bucatarie cu laptopul dupa mine ca sa-i fac copilului un senvis, ca isi gasise sa urle de foame fix la ora mea de sedinta.
    Luat laptop, pus pe mute, inchis camera. Pus laptop pe cosul de gunoi, ca sa si vad ce fac ceilalti cand pregateam eu senvisul.
    Nu stiu cum insa, camera pornise din nou. Aveam castile pe urechi, insa in rest doar un tricou si boxeri.
    Spre final de sedinta s-a lasat cu “Now we got to see where your confidence comes from”

    • MihaiA Reply

      Cine te-au complimentat ? Doamnele sau domnii ? E totusi un aspect important.

      • Andrei B

        Seful meu, care intamplator e evreu.
        Dar i-am rapuns cu aceeasi moneda, spunandu-i ca daca n-ar fi avut varful decapotat, poate ar fi avut si el macar o parte din increderea pe care o a meu.

  3. MihaiA Reply

    Diverse probleme si conversatii cu niste baieti developeri (din aia cu capu mare) AI & ML – si musai sa facem un call.

    Dev1 cand intra in call cu video, ii putem admira rotile de la bicicleta, atarnate pe usile de sus de la biblioteca (mobila anilor 90).

    Dev2: cred ca l-am deranjat in mijlocul unboxing-ului noii fripteuze, pt ca primele 5-10 minute din call doar aia am vazut cu totii.

  4. alunelu Reply

    Stii cum se zice cand cineva intra intr-un birou unde toata lumea munceste in liniste, concentrata: “miroase a creier ars”. Asa si aici.

  5. mac gregor Reply

    Dude, nu se face asa ceva, mai ales ca creierul e delicatesa, aia saracii nu puteau decat sa saliveze si sa invidieze.

  6. mac gregor Reply

    La mine o fost cand am uitat sa ies din meeting. Si meetingul a fost inregistrat, si cand s-au uitat astia pe inregistrare nu stiau de ce o durat meetingul 6 ore

  7. vlad Reply

    curs pe zoom, profesorul da share screen si nu realizeaza ca se vede totul. Asa ca el continua sa-i scrie pe messenger dulcegarii amantei

      • vlad

        Acum, ca ai ras, imi fac curaj sa-ti spun si continuarea. Pt ca e atat de caraghioasa incat intra la categoria “viata bate filmul” si-mi era cam jena sa povestesc. Greu u aceasta tehnologie noua in pandemie. Acelasi prof isi opreste microfonul sa nu se auda si, in timp ce un asistent de-al lui continua prezentarea, se duce cu laptopul … pe BUDA! Jesus! Ne-am prins din prima, asa ca au inceput inregistrarile cu telefonul. Mare lucru nu se vede, insa in momentul in care duce mana dreapta la spate sa se stearga…. e clar. Bine, e super haios, dar mi se pare si f trist. Proful are vreo 62 de ani, cred ca i-a pus capac tehnologia :-)))

  8. Iulia Reply

    Intr-un Zoom call, m-am trezit brusc cu un pusti de 3 ani in brate, toata lumea stiind ca eu n-am copii. Era kinderul vecinilor, venit sa vada ce fac.

    Am dres-o cu un “aaa, da, am uitat sa va spun ce am facut eu in pandemia asta. Cresc atat de repede…”

Leave a Reply to Andrei B Cancel reply

Your email address will not be published.