Beuta cu berisoru’

Deci am un verișor la Brașov (mă abțin să fac gluma cu Moldova) mega inteligent, inginer de aviație, IQ cât nu are jumate din România însumată! Atâta numai că are și el un defect – mi-e văr, no.

Și azi o venit în Cluj cu frumoasa lui familie (deci facem pauză de la povestit micile plăceri ale Greciei) și i-am chemat pe toți la noi la o bere, și înainte de asta am mers la magazin:
– Vere, zic, io îmi iau vreo patru reci-reci-reci, că avem de stat niște ore la bârfe despre neamul nostru cel dacic și cristic (nu cristim – aia-i altceva). Tu ce bei?
– Io-s cu mașina.
– Bă! Musai, bagi o bere cu mine, lași mașina acilea, dimineață vii și o iei.
– NU! IO TOATĂ VIAȚA NU MI-AM LĂSAT MAȘINA, ȘI N-O S-O LAS AMU!!!!

Bine, vere, atunci împarte o cola cu un blogger

Nu am mai prea insistat, să nu cheme vreun Suhoi american să mă borbandeze, c-ar fi în stare; că-mi știu neamul.
– Și atunci ce bei?
– Io și familia mea bem numai bere fără alcool!
– Păi câte?
– Una de fiecare! Deci trei! (că are și-o fetiță care vrea să se facă actriță de succes – Doamne-ajută-i).
– Hai să iau vreo 5-6… cu lămâie… mai bea și nievastă-mea una din aia cu puțin alcool, adică vreo 2-3, că e mega cald în Cluj…

Și ajung acasă cu vreo 14 beri, ca omu’.

Și stau oamenii și ne râdem, și io reușesc să-mi ucid berile mele, în timp ce ei au topit berile alea fără alcool… și am râs și ne-am distrat, și ei or plecat, că văru’ nu-și lasă mașina toată viața lui…

Și mă apuc de strâns cutiile de bere, alea multe, vreo 14… și mă îndrept către ghena de gunoi… și zăngăneau ălea, măi frate, în brațele mele… și fix în momentul ăla din noapte vine acasă vecinul de la alergare și mă vede cum bag una, două, trei, 14 bucăți de cutii de bere în coșul de gunoi din curte… și băăăăi, o făcut ăla o față, că nici cu slujbe n-aș mai fi putut să-l fac să creadă că nu eu le-am băut pe toate, că toți musafirii erau plecați… și oricum erau cutii de bere fără alcool… și aș fi încercat să zic ceva, da’ asta m-ar fi încriminat și mai tare, că cine se scuză se acuză…… așa că am tăcut și am ales să scriu pe blog… no… ziceți și voi!