În caz că v-ați uitat la știri anul ăsta, e foarte posibil să fi aflat că suntem în pandemie. Asta înseamnă că ieșit în parc – ioc: Gropărelu’ n-are cu cine se juca, că suntem la izolare, vremea e cum e, iarnă românească (dacă v-ați luat bacu’: bacoviană) cu ploaie și cu zloată, și când îl scoatem afară cu forța se uită la noi mârâind și refuză să facă orice, oricât de mult încerc eu să-l momesc cu fotbal, badminton sau cu jocul de-a ”lovește-l pe tati în cap cu o piatră foarte, foarte mare”.

Pre-adolescența iz ă bici.

În schimb, pentru că are energie cât 10 mânji, țopăie toată ziua prin casă. Noroc că stăm la parter, altfel eram prin tribunale în plină pandemie, cu jumătate din vecinii de sub noi la Obregia și cu cealaltă jumătate însetați de despăgubiri în euro.

Și dacă tot sare prin casă… apăi și-o nenorocit patul. Salteaua de la patul lui stă pe niște scândurele care susțin cu succes greutatea unui om de 140 de kile, doar m-o mai furat și pe mine somnul cu el în pat și ne-am trezit doar dimineața (și fără postare scrisă pe blog, aia e). Dar dacă 40 de kile de copil pălugan sar pe pat zi de zi de zi, cu persistența încăpățânată a unei picături chinezești, șipcile alea cedează nervos la un moment dat și se duc, una câte una, într-o lume mai bună.

Când s-a prins că și-a rupt patul, Gropărelu’ n-a zis nimic, a tăcut hoțește; în schimb, a emigrat cu săritul pe patul nostru.

Băi, frate, și ce-a mai sărit pe el! Back flip-uri și front flip-uri, căzut cu fața înainte sau cu spatele ca secerat de gloanțele nemților, sărit în cap, sărit în fund și apoi în cap.

Și de la o vreme ne-am prins că, indiferent cum dormeam, eu și nievasta ajungeam iremediabil în mijlocul patului, turtiți.

Până când am ridicat patul, am dat saltelele la o parte și am văzut dezastrul.

Din orice unghi am pozat, nu am reușit să prind dimensiunea adecvată a dezastrului în fotografie: dar gândiți-vă că bara aia de metal care susține somiera e îndoită vreo 7 cm, aș putea-o dona liniștit la turnul din Pizza.

Și-mi aduc aminte ca ieri când l-am întrebat pe meșterul care ne încioca patul:
– Meștere, am un ficior de 9 ani (atâta avea la vremea aia) care va țopăi pe patul ăsta și-n somn, sigur ține?
– Dacă ține?!?!?! (așa s-a răstit de mine de parcă-l înjurasem de bunică) Dom’ne, patul ăsta ține și la un elefant!!!!

Cine s-ar fi gândit că un copil de 40 de kile poate îndoi o bară de fier, sau de ce-o fi, duraluminiu cu titan din armura lui Ironman, în doar câteva luni! Dacă Gropărelu’ ar avea tenacitatea asta și la limba matematică, ar ieși direct Gheba, și-ar da numele unor teoreme din alea de nicușordani.

PS: Acum, lui fiu-meu îi face cu ochiul canapeaua din sufragerie, și am emoții.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 16 comments

  1. MihaiA Reply

    Pat din cărămizi, cu saltea deasupra.
    Face bine la coloană și ăla mic se calmează instant, după ce realizează că efectul elastic s-a diminuat….drastic

    • Groparu Nemernic Reply

      A, și saltelele sunt noi, a lui are vreo 2 ani, ale noastre tocmai au făcut 11 luni. Practic, un pat de căzămizi l-ar ajuta să desăvârșescă distrugerea și să bage și mai mulți bani în jebul capitaliștilor de la IKEA.

  2. Attila Reply

    Gropare, păi asta nu e broblemă. Măsori frumos bara aia îndoită, vezi dacă încape ceva mai gros, apoi suni la Lemnconfex, să vezi unde au, pe Coposu sau Plevnei. Mergi, taie la dimensiune, acasă montezi.

      • Attila

        Degeaba îndrepți cu cricul, deja materialul s-a lungit, a obosit. Ok, dacă e sudat, ai nevoie de alternativa. Profil tip U, cu diametrul interior suficient incat sa incapa teava ta obosită, după ce ai îndreptat-o cu cricul pentru pacea ta interioară. Prinderea o poți face cu coliere de metal la urgență și repede înainte, cam din 15 in 15 centi. Nu e mare inginerie, treabă de o dupămasă relaxată, bine bine, două zile dacă ajută copii și nevasta 😀 Am un pat modificat așa de mai bine de 10 ani.

      • Bubu

        Zice bine Attila cu profilul u. La nevoie merge si cu profil cornier, doua fata in fata si coliere de metal. Pacat ca nu-s in tara ca ti-l sudam io, dar daca vrei te ghidez prin skype sau ceva.

  3. Ioana Reply

    Noi avem doi saritori in paturi de 20 si 30 kg, am salvat patul cu trambulina, acum ne temem ca o sa faca gaura in tavan

  4. Andu YY Reply

    Eu stiu ca saream de pe sifonier in patul parintilor si ce frumos era…
    De ce vrei sa-i rapesti placerile copilariei?
    O sa se duca la urmasii lui Freud cand o fi mare, ca a avut probleme cu zburatul in copilarie

      • Andu YY

        🙂 🙂 🙂
        si apoi mare am vrut sa ma fac aviator dar nu m-au primit la liceul de aviatie pt ca au gasit o diferenta mica la ochi 🙂

      • Zev

        Ce misto amintiri aveti… Eu n-am putut, ca sifonierul era la ceva distanta de pat. Sau poate am incercat totusi, evident n-am reusit si acum nu-mi mai aduc aminte din cauze obiective.

  5. Remus Reply

    eu am trambulina de 4.2 metri diametru. dechatlon. M I N U N A T A investiție. ma mir ca nu ai remaravt-o cand ai dat pe aici. deci, ma mut saptamana viitoare, apoi te invit la un BBQ la butoi, si pe ala l-ai ratat, iar juniorii pot sa sara pe trambulina pana ii scort arcurile. ii provoc.
    referitor la teava, am tot ce trebe. aparat sudura,flex etc.(le-i ratat si pe astea don cazul haosului din demisol) ma mir ca nu m-ai sunat. sa nu se mai intample

  6. Zev Reply

    De ce neaparat chinez, de ce neaparat lilieci? Poate era iliberalul ala polonez, Pan Golin.

Leave a Reply to Attila Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *