Eram la socri, hăpt în nordul României, lângă viitoarea vamă rusă, ca să zic aşa (te pup, Vladimir, să nu mă uiţi şi pe mine cu nişte gaze de şist, că de ălelalte e plin Parlamentul la noi, numa’ băşini!).

De Paşte.

Aşa cum v-am mai zis, de Paşte, în Oaş, toată suflarea face team building la beserică (vezi această poză reciclată din postări anterioare):

paste in asteptare
Şi-şi pun frumos coşurile la sfinţit. În alte părţi se foloseşte Clearasil

Şi e moment falnic, căci toată obştea se adună şi discută şi-şi dau Like la copii şi la nepoţi.

Şi vine un prekin mai vechi de-a lu’ socru’; că eu stăteam lângă el şi făceam pe bodyguardul coşului, să nu-l ia careva din greşeală cu tot cu pălinca aia bună şi sfinţită, că l-o trăjnit.

Şi începe socru’ să discute cu prietenul lui despre de toate.

Şi ajunge discuţia, fireşte, la pietrele din cimitir. Şi nu se rabdă prekinu’ lu’ socru’:
– Tu unde ai?
– Acolo, zice socru’, lângă Ion a lu’ Anişoara lu’ Nonu, lângă Ghica lu’ Şpan. Acolo mi-am luat!

Şi continuă şi-i zice tot: cât o dat pe loc, cât o dat la unu’ ca să-i facă rost de loc, cât o costat piatra şi crucea şi nici nu mai ştiu ce. Apoi întreabă, cum e frumos, în contrapartidă:
– Da’ tu unde ai?
– Apăi io unde să am! Lângă Creţu’, acolo…
– Lângă Creţu?
– E! S-o dus, bietu’ Creţu, s-o dus, săracu’…

Socru-meu nu-şi vine-a crede!
– Nu creeed, mă! De chiar s-o dus Creţu’?
– E…

Moment în care sar şi eu de colo şi zbier cuvinte de consolare cu ton de om care îi înţelege, fiindcă multe o pătimit şi el de la viaţă şi le înţelege durerea; şi mă alătur conversaţiei ca între noi, bărbaţii, şi dau să le alin sufletele rănite:
– Mno, apăi Dumnezău să-l ierte… să-i fie mai bine ca acia… să aibă grijă şi să-i păzască familia… să-i fie ţărâna uşoară… mai bine aşa, că nu se mai chinuie… aşa e mersul lumii, n-ai ce-i face… cu-o moarte toţi suntem datori… odihnească-se în pace… fie-i ţărâna uşoară… oricum, va rămâne veşnic în amintirea noastră… un suflet minunat s-o înălţat la ceruri! Asta o ştiu toţi cei care l-am cunoscut pe Creţu… da’ ce vă holbaţi aşa?

Ambii seniori se uită la mine perplecşi, cu gurile căscate cât poarta Sălii Regatului Martorilor lu’ Iehova în zi de congres!!!
– Da’ Creţu n-o murit… numa’ s-o dus, săracu’, până-n Moldova, unde-s neamurile lu’ nevastă-sa! Şi lui nu-i place, săracu’, să se ducă la ăia, că el ar sta aci, cu noi, no… la o pălincă… la un şold ghe porc… la un cârnaţ şi-un ou roşu, no…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 7 comments

  1. Jademan Reply

    Bă, deci! ‘Ardelean grăbit’. 😀 Nu te mai grăbi! 😀

  2. abc Reply

    Vezi ce face jumătatea ta de oltean din tine .. Strica toata rânduiala clădită din greu de jumătatea de ardelean

  3. Lizuca Reply

    Cum zici asa ceva Gropare?? Iti dăunează mireasma de ferma, ca nu inteleg?? 😈 io zic ca, de fapt, încă nu bausesi din licorica sfintita, de nu ai fost inspired … 😆

  4. Andrei Reply

    😯 Nui bai. Bine ca ai zis chiar toate urarile pentru sa-i fie tarna usoara. Bine ca nu ai comus-o cu ceva rude prin zona de-al lui dusu:)

  5. Marian S Reply

    Pfoaaaa… ce nasol că n-ai buton de LIKE, îl toceam tot apăsîndu-l pe comentariile 1 şi 2. 😀
    Bravo, băieţi (fete?), bine că v-aţi sculat devreme. Io mă-nervez că intru tot la două zile odată, dar mi-a zis doctorul să mă feresc de stress, ca de exemplu când dau mereu de tema aia de mobil… :mrgreen:

Leave a Reply to Jademan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *