Înainte de toate, ţin să vă spun că postarea asta vă poate duce fie în Corfu, fie în Caraibe, aşa cum veţi vedea la finalul articolului. Până vă înscrieți la concursul Christian Tour, vă împărtăşesc nişte sfaturi adânci-adânci, din propria mea înţelepciune, despre cum să te concediezi.

Așadar: un vechi proverb studențesc clujean spune că, dacă vrei să-l pierzi pe prietenul tău cel mai bun, atunci mută-te cu el în chirie; sau du-te cu familia lui în concediu.

La mine în familie regulile de concediu sunt clare şi nimeni nu are curajul să le încalce – decât dacă vrea nevastă-mea:
1. În concediu se pleacă în destinaţii de familişti burtoşi, cu copii
2. În concediu se pleacă fără prieteni (nici ai mei, nici ai ei)
3. În concediu ne facem prieteni după chipul şi asemănarea noastră
4. În concediu, fiecare face ce vrea (Gropărelu; ce vrea Gropărelu’)

DSC02612
Maiorca. Coasta pentru burtoși familiști, fără prieteni, dar cu Gropărei

Să detaliem:

1. În concediu se pleacă în destinaţii de familişti burtoşi, cu copii.

Ibiza? La pensie. Mergem să ne relaxăm cu Gropărelu’, nu să mă duc la discotecă cu căruciorul şi laptele de sân după mine.

Copilul trebuie să:
– nu stea 4 ore până i se serveşte mâncarea, altfel aruncă berea lui tati în acvariul cu languste;
– aibă marea lângă hotel, că nu e chiar plăcut să cari în braţe 18 kile de prunc 2 km în fiecare zi (taaaaatiiiii, mă ieeeeei in braaaațeeeee? dacă nu, o scuip pe tanti asta nemțoaică!);
– aibă loc să se joace cu … în nisip;
– socializeze cu alţi copii; dacă-s de alte naţii, cu atât mai bine;
– doarmă fără să audă bumţi-bumţi, welcome to Saint Tropez.

2. În concediu se pleacă fără prieteni (nici ai mei, nici ai ei).

Nu vă pot spune suficient de răspicat, pentru că acuma scriu: la vârsta mea, concediul înseamnă să scapi de toţi. Din momentul în care ai trecut vama, îţi apare aşa-numita “uşurare concedioasă”: toate grijile au rămas în patrie, de partea mioritică a vămii. Un prieten pe care-l duci după tine îţi va reaminti, fără să vrea, de tot ce ai lăsat în spate: rate, deadline-uri, curs valutar, Isărescu, revizia nefăcută la maşină. Posibil ca astea să fie numai în capul tău, dar atunci e bine, înseamnă că ai totuși ceva în cap.

Plus că: dacă mai mergi cu cineva, automat te simţi obligat să petreci timp cu acel cineva. Poate voi nu; dar eu da, că aşa-mi zic vocile. Asta înseamnă că mergi împreună cu ei la toaletă, la masă, la cumpărat magneţi de frigider, negociezi cu ei plaja la care să mergeţi, ora şi locul la care să luaţi cina, îţi asumi şi riscul ca dacă păpica nu e cea mai bună în ziua aia la terasa pe care tu ai ales-o, să fii scos vinovat (“vezi, pui, v-am zis să mergem la cealaltă terasă! Acolo era mai fain!”) etc. etc. etc. Oamenii (…femeile, aş îndrăzni să zic…) au un dar nativ de a încurca lucrurile şi de a te face să te îndoieşti până şi de cele mai neimportante lucruri.

Aşa că: de ce să te chinuieşti? Ia-ţi nevasta, mergeţi în concediu şi faceţi numai ce vrea ea, şi toată lumea e mulţumită (sau vezi punctul 4).

3. În concediu ne facem prieteni după chipul şi asemănarea noastră.

Simplu: îi prind pe români la bufet şi, dacă râd la o glumă gropărească, îi indic nievestei. Din acel moment, nievasta ştie să se ferească de ei şi alege să ne împrietenim numai cu cei care nu râd la glumele mele. Niciodată.

4. În concediu, fiecare face ce vrea (Gropărelu; ce vrea Gropărelu’).

Aici mă văd silit să-mi dau chiar mie dreptate şi să vă zic: asta aşa e. După ce le-ai încercat pe toate, nimic nu te face mai fericit decât momentul în care îl vezi pe ăla micu’ rânjind fasolea, fericit că i-ai luat maşina aia roşie la un euro. Reuşesc zilnic să-mi fac damblaua – înot zilnic o oră şi dau vreo două-trei ture de snorkeling, în rest petrecem şi noi momente de dragoste eternă împreună şi le savurăm şi încercăm să nu ne enervăm când Gropărelu’ face pişi pe cearşaful nordicilor de lângă sau aruncă felia de pepene în nisip sau varsă berea lui tati pe plajă ca să-şi facă baltă pentru excavator.

Mno: aceste guideline-uri guideline-ază concediile clanului Groparu. Și, revenind la ce spuneam scriind la începutul postării,

– povestiți-mi o poveste memorabilă cu ce ați pățit prin concedii și puteți câștiga o excursie in Corfu (perioada: 13.05-20.05, la hotel Memento Kassiopi Resort 3*+; cazare 7 nopti pentru 2 persoane cu all inclusive, vi se plătește biletul de cursă charter, transferul aeroport-hotel-aeroport, taxele de aeroport). Prin tragere la sorți între cititorii gropărești și ai altor bloggeri, totul organizat de Christian Tour. Până pe 28 februarie ora 23:59. Da?

– mai mult, pe site-ul familiei Suricescu vă așteaptă o vacanță în Caraibe.

Cand vine vorba de vacanță, fiecare dintre noi caută altceva și are modul propriu de a se bucura de ea. Familia Suricescu, de exemplu, are gusturi dintre cele mai diverse: vrea odihnă, distracție, aventură și servicii de cea mai bună calitate, toate într-un singur loc. Christian Tour înțelege cât de important este timpul petrecut împreună cu cei dragi și, prin conceptul Family Moments, a selectat și a inclus resorturi și destinatii speciale, care îndeplinesc toate exigențele unei vacanțe în familie sau în grup. Și tu te poți bucura de o vacanță ca cea a familiei Suricescu. Intra pe www.suricescu.ro și inscrie-te in campanie! Poti castiga excursii in diferite destinatii Christian Tour sau chiar premiul cel mare, o croaziera in Caraibe!
Doamne dă si câștige un câștigător gropăresc! Atâta-mi doresc.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 27 comments

  1. andrei Reply

    Am plecat intr-o vara cu niste colegi la mare la noi. Ne-am impartit fiecare cu cine merge cu masina, iar eu am nimerit cu un coleg mai vitezoman. Cand am mers inspre mare am stabilit sa stau eu ca si copilot. Cum mergea colegul asta fara sa prea semnalizeze, in ceva oras era sa intre unul in noi (evident din cauza noastra) si m-am speriat, iar colegul meu a reactionat: “Stai linistit ca ai centura pusa”.

  2. Alina Reply

    Intr-un an am fost la mare cu mai multe prietene. Intr-o seara stateam pe o terasa de la malul marii, si eu impreuna cu una din fete am vrut sa mergem pe tarm. Am mers noi frumusel printre randurile de sezlonguri pana la mal, si acolo am dat de ceva desprins parca dintr-un film de groaza. Exact la mal, in apa, statea o fata in genunchi, cu fata catre mare. Era destul de intuneric, dar am vazut ca avea parul lung si inchis la culoare, mai mult pe fata, si statea asa, int-o pozitie ciudata (fix ca intr-un film de groaza, jur!), in genunchi cu mainile cazute pe langa corp…Primul instinct a fost sa ma duc la ea, sa ii pun mana pe umar si sa o intreb daca e ok, dar chiar atunci am avut asa o viziune cu o fata dubioasa care se intoarce catre mine…brrr . Ma uit la prietena mea, care avea o fata de genu’ : nuuuuu, hai sa plecam!!! Am fugit pana la terasa, deja aveam tot felul de scenarii. Bineinteles, toata lumea a ras de noi!

  3. Stephanie Reply

    Cea mai memorabila chestie s-a intamplat in vara in care, cu o saptamana inainte de concediu, seful mi-a amanat plecarea in vacanta pentru ca un coleg isi fracturase mana (si deci se bagase in concediu medical).
    In concluzie, in cele trei saptamani in care ar fi trebuit sa fiu intr-un binemeritat concediu m-am ocupat sarguincios cu umplerea cu carne a frigiderului lu’ domnu’ patron 😀

  4. One leg man Reply

    Bai..as participa, dar in 14.05.2014 am preveghi, si in 15.05..2014 ii inmormantarea, Merci oricum 🙂

  5. alinet Reply

    Vara trecuta, Kavala (Grecia), destinatie aleasa al doilea an la rand, deja cunosteam hotelul, imprejurimile, plaja cea mai buna, drumul cel mai scurt (nu ne mai luam dupa GPS prin Kavala decat daca vreau senzatii tari), plaje cu tante grecoaice zdrumpese, sa nu ma simt complexata in costum de baie.
    Prima zi pe plaja, parcarea gratuita peste strada, sotul se hotaraste sa aduca si salteaua gonflabila. Se intoarce dupa 3 minute si-mi spune ca si-a incuiat din greseala cheia de la masina in portbagaj. Lasase cheia in portbagaj ca sa scoata ceva, auzise zgomotul de blocare a usilor si capacul portbagajului se trantise la o miscare neatenta. Masina, un Loganel, cheia de rezerva, acasa in Iasi.
    Lasam copilul de 13 ani pe plaja si mergem amandoi in parcare. Suna sotul la reprezentanta pentru sfaturi: incercati sa scoateti chederul si sa agatati cu o sarmulita incuietoarea. Si incepem sa ne chinuim, acompaniati de privirile suspicioase ale trecatorilor si de sfaturile jumatate englezeste, jumatate greceste ale soferilor de taxi de la fata locului. Unul dintre ei, dornic sa ne ajute, vine la geamul din dreapta si incearca sa-l impinga cu forta in jos. Sotul il opreste: ala e blocat, Romanian thief. Grecul, simpatic, Romanian thief: best, Bulgarian thief: captain. Deja ii vedeam comunicand prin statii si ne asteptam sa trebuiasca sa dam explicatii la jumatate din politia din Kavala.
    Eu am renuntat, m-am asezat in fund pe o bordura si mi-am aprins o tigara, in timp ce sotul dadea tarcoale masinii de parca urma sa se descuie singura. In cele din urma, a venit un nene care a gasit o sarmulita mai subtire pe undeva, noi ne chinuiam cu ditamai drugul, pe care-l pescuisem de pe jos si ne-a deblocat masina.
    Norocul a fost ca s-a intamplat in prima zi de vacanta, si am avut timp sa ne revenim si sa ne bucuram de restul.

  6. Ion a lu' Ion Reply

    Mergeam relaxati cu slapi,colace,prosoape spre plaja. Prunca cea mica inainte, restul dupa. La un moment dat cotim spre plaja si in cateva secunde auzim un oracait de bebe. Zic nevestii: auzi ce plange bietul copil, ti se rupe inima. Vai de el, saracutul, ce o fi patit ? Vai vai vai.. ce voce draguta are, oarece parinti penali poa’ sa aiba…

    Ca dupa alte tzaspe secunde sa ma prind ca tocmai prunca noastra lipsea de la inventar si urla dupa noi de sarea colacelul de pe ea…

    (Fara concurs fiindca n-are nievasta conced si altfel nu e safe sa mergi. Barbatii insurati cu nieveste din nordul salbatic stiu de ce.)

  7. Marian S Reply

    Azi e luni, iar eu sunt serios lunea. Chiar trist. Chiar disperat. Chiar asa.
    Am mai intrebat si prin alte parti dar nu am primit un raspuns concludent: un acelasi nene (o aceeasi tanti) poate participa cu mai multe povestiri (comentarii) pe mai multe bloguri?
    Poate ne raspunde domnu` Cristian cel adevarat, patronu` zic.
    Multzumex. 🙁

  8. gaboru Reply

    M-am hotarat sa ma duc si eu cu prietena in Ungaria (dupa multe insistente din partea ei}.Ajungem la punctul de trecere a frontierei,predam documentele.Se uita doamna politista la mine zice:”Stiti ca aveti buletinul expirat?”Am ramas masca 😯 ,buletinul era expirat de 2 luni.
    Dupa 2 saptamani am refacut buletinul,mergem in Ungaria 😉 : .Am gasit cu greu cazare.ne-am cazat.A doua zi hai sa mergem sa ne cumparam slapi parca.
    Se duce asta a mea sa traverseze strada,degeaba i-am spus ca exista trecere de pietoni,ea nu si nu.
    Pe marginea drumului rondouri pentru flori,dar florile nu erau plantate ca era in aprilie era numa’ pamant.Asta a mea in graba sa traverseze strada isi baga piciorul in rondoul de flori,si cand il scoate fara ramane desculta,(eara pamant cred ca vreo 30-40 cm si pamnt moale ca ploua de doua zile).Si da–i cu plansete, ca nu avea alti pantofi .Du-te si cauta alti pantofi la Tesco si eu nu stiam boaba de maghiara.i-am cumarat niste adidasi cu doua numere mai mari de zici ca mergea pe schiuri,ea fiind micuta de inaltime.Si ca un facut ne-am si ratacit la intoarcere..

  9. Marius Sescu Reply

    Că tot mi-ai amintit de Mallorca. Prin 2007 am fost acolo în luna de miere. Plecare din București de pe Otopeni, cu avion charter.

    Pe vremea aia eram un fumător destul de harnic. Știam că sunt mai scumpe țigările de la ei, cred că erau de 3 ori mai scumpe ca la noi atunci, deci am luat un cartuș de Kent din România, pe care l-am pus în bagajul de cală, fix deasupra lucrurilor. Trollerele erau închise cu lăcățele din alea speciale. Chiar țin minte că la îmbarcare am râs puțin de cei care își sigilau bagajele cu aparatele alea speciale de îți băgau totul într-o pungă vidată, nu știam de ce făceau ei asta. Știau ei ce știau.

    În fine, ajungem la hotel în El Arenal, Mallorca. Primul șoc a fost la recepție, noi plătisem vreo 1400 de euro pe vremea aia pentru un hotel de 3sau 4 stele, cu pat matrimonial, și ăia de acolo vroiau să ne bage într-o cameră cu 4 paturi suprapuse, ca pentru studenți. După nițel scandal în engleză și spaniolă pe rupte ne-au dat o cameră decentă.

    Ajungem în cameră, următoarea distracție. Termin ultima țigară din pachetul pe care îl aveam în pantaloni. Nu-i bai zic, mai am un cartuș în troller. Vreau să deschid bagajele, observ că lăcățelele alea mici fuseseră forțate. Ghici ce furaseră ai noștrii dragi români care ne urcaseră bagajele în avion? Fix cartusul de țigări, se pare că nu i-au interesat prea mult chiloții mei sau șosetele. Uite așa am fumat eu la prețuri de lux.

    După aia am aflat de la alți conaționali că și ei s-au trezit cu țigările furate din bagaje, tot pe Otopeni.

    Vacanța a fost faină pe ansamblu, ne-am distrat de minune, dar am învățat o lecție: fără obiecte de valoare și produse ușor de valorificat în bagajul de mână.

  10. Greuceanu Reply

    De prin 2008, eu cu nevasta suntem ca un “talisman” pentru cuplul cu care mergem in concediul de vara. An de an, in timpul sau imediat dupa concediu, prietenii nostri s-au lipit de cate un bebe (din fericire, tot an de an, am schimbat prietenii cu care am mers :P). Am ajuns deja sa fim solicitati cu un an inainte de cei ce-l vor pe al doilea.
    La toata treaba asta am o bucurie, dar si o dilema: ma bucur ca nu seamana niciun bebe cu mine si ma intreb ce s-ar intampla daca am merge singuri?

  11. Laura Reply

    Eu sunt o tipa plicticoasa,obisnuita,comuna.De meserie profesor.Dar sotuuul…
    In urma cu doi ani,am hotarat sa mergem la mare(copila facuse trei ani,deci ,se putea,conform tuturor recomandarilor de medici pediatri,dermatologi sau altii).La mare aciesea,in Romanica.Ba am intrat si-n sindicat ca sa-mi procur belet la hotelul unde voiam.Si pentru ca predau romana (la liceu) am zis ca ar fi interesant ca prima zi de concediu sa coincida cu prima zi a examenului de bacalaureat (sic ! ), o zi de luni.Bineinteles ca duminica am facut bagajele: al fie-mii,al meu,al nostru.(barbatu-meo are o frica inradacinata de bagaje-cand sunt de facut,dispare) Estimp,suna telefonul ca-n gara: cred ca fiecare elev a avut ceva de intrebat,un detaliu,o profetie,o clarificare,un quelque chose .Eeei,si tomna cand sa-i inghesui si consortului ceva- n bagajel,numai ce a aparut si a luat- barbateste-problema – n mânã..Mentionez(in apararea mea) ca ii pusesem lenjerie si costume de baie si sosete.Si scosesem din gardirop tricourile ca sa le sortez.Buuun!You get the picture?
    Noaptea plecam si tâgâdâm si tâgâdâm ,trecem de Bucuresti,de Cernavoda.Pauza de cafea,se luminase.Friiig afara.Eu cu fie-mea ne intzotzonim corespunzator.Cere si masculul o bundita,o gecuta,ceva,un fashulet.O textila sa- i acopere picerul.Il directionez spre valiza bersonala.Si cauta,si cauta.Nimic.Si se nelinisteste,apoi -logic- se supara .Pe mine!
    La inventar a reiesit ca-pe langa itemii pusi de mine(lenjerie si slipi) -isi mai luase nefericitul vreo treizeci de tricouri.Doar.Si- atat.
    De enervare,nu a vrut sa-si cumpere decat o jacheta din Constanta.In rest,a defilat cu o singura pereche de bermude(din fericire le luase pe el) , “belmunde” pe care le spala sarguincios in fiecare seara 🙂 Si am stat.Doua saptamani ! Iar ,apropos de durata sejurului, imi pvestea in masina ( cand inca era bine dispus ,ca nu daduse de frig) cum a instructat-o el pe sa mére sa ne pregateasca nushce si nushce pentru cand ne vom intoarce MIERCURI.Beletul meu pin sindicat erea de fapt doo belete,de cate o saptamana fiecare.Incepea luni,se fârshea duminica peste doua saptamani.Eu inteleg sa fii cascat,dar doar stia ce luasem,fie numai si pentru ca el platise.In fiiine,o fi fro cestie barbateasca,ceva. :p

  12. Oana Reply

    Lasand la o parte faptul ca o vacanta din asta, “castigata”, ar fi prima vacanta din mai multe puncte de vedere – noi ne-am cazat pana acum exclusiv la cort si…mai nou avem prunc, hai sa va povestesc despre una dintre vacantele noastre.
    Deci, dupa cum spuneam, vacantele noastre sunt mai hippie, sa le zic asa. Acum vreo 3 ani eram la Portita, la cort, ca de obicei.
    Ne-am gasit un loc mai departe de lume, nu ca Portita nu ar fi deja, departe de lume, ne-am instalat si, din lipsa de ocupatie sau pt ca pur si simplu e un veritabil gospodar sic!, sotul s-a apucat sa planteze in nisip, in fata cortului, chestiile verzi pe care le mai aveam prin merinde mai exact ridichi de luna – ca sa nu se stafideasca si sa fie gata sarate, numai bune de mancat dimineata. Le-a udat cu sarg si am plecat la bere. Tin sa mentionez ca nu avem gradina si ca in viata lui – cu mine – nu a mai semanat, plantat sau ceva de genul, niciodata. La terasa am intalnit un nene pescar care ne-a dat niste salau pe bere (trocul, foarte rentabil, functioneaza la Portita), salau pe care l-am facut in staniol alaturi de niste cartofi copti, in fata cortului. Spre seara, am facut o baie, am tras un campionat de table si, obositi find, ne-am bagat in cort. Stratul nostru cu ridichi incepuse sa miroasa a sfecla…hmm, ma chiar gandeam cat de ciudat miroase.
    Adormim. Liniste, aer curat, vuietul marii, ce mai, frumos. La un moment ma trezeste ceva miscare pe langa cort, ii dau un cot lui barbatu’meu:
    – Hei, cineva se invarte in jurul cortului.
    – Dormi, ai auzenii!
    – Ok…
    Adormim din nou, iar ma trezete ceva miscare de afara. De data aceasta aveam niste nevoi si trebuia sa ies din cort. Iar ii dau un cot lui barbatu’ meu:
    – Hei, vreau la susu, hai cu mine.
    – Du-te ca nu-i nimeni.
    – Nu plec nicaieri singura, am auzit adineauri miscare din nou.
    – Aaaah! nu-i nimeni, ti se pare, cine sa fie la ora asta?
    – Hai cu mine sau fac in cort!
    – Ok, ok,,,
    (conversatie aproximativa)
    Nu prea stiu de gluma, asa ca m-a luat in sfarsit in serios.
    Ne incaltam, imi pun petzelul, il pornesc, iau necesarul pt treaba si scot capul din cort.
    Am intepenit. La nici un metru in fata mea o namila de porc mistret, sigur venit sa dea atacul la stratul cu ridichi, intepenit si el. Zic intr-o soapta ragusita:
    – Fuck! auzi, e un porc imens in fata mea,
    Mi se raspunde tot in soapta:
    – Vino incet inauntru, stinge frontala!
    M-am retras in cort si m-a luat literalmente cu lesin. L-am lasat pe sotul “necredincios” sa inchida cortul si sa se gandeasca la ce-i de facut, daca e ceva de facut…
    Nu era nimic de facut, am fost norocosi ca nu ne-a atacat, mai ales ca-i bagasem lumina in ochi. Ma rog, nu stim noi multe despre mistreti dar asta era imens, ne-ar fi sfasiat cortul din trei miscari.
    Nu vreti sa stiti ce si-a auzit barbatu’meu vreo saptamana dupa asta, ba chiar mai mult daca ma gandesc bine 👿
    Partea soft a sunat cam asa:
    – Cine are auzenii? eu sigur nu! esti tu surd! Faceam naibii infarct in fata cortului de ma gaseai dimineata si nici nu stiai ce s-a intamplat, sau mai rau, poate tipam si speriam dihania care poate ne-ar fi atacat…
    Partea hard nu o pot reproduce 🙂

  13. zibusor Reply

    Din pacate pentru mine cele mai memorabile sunt intamplarile proaste… de asta va zic, si luati si voi aminte: inainte sa inchiriati scuter/atv/orice de prin strainataturi, puneti mana si documentati-va, ca altfel ajungeti ca mine: si cu julituri de la cazatura, si cu banii de reparat scuterul dati, si cu cearta de la politie ca de ce am inchiriat un scuter vechi de 10 ani si defect cand n-aveam voie sa facem asta…

  14. Moldo Reply

    Cand mergeti in vacanta, aveti grija sa nu va parcati masina langa vreun idiot ce si-a pus-o pe “linia” dintre locuri (adica voi parcati regulamentar langa un idiot). Va treziti dupa aia ca mine: mergeam la masina si il vad cum tranteste de cateva ori usa lui in usa mea injurand cat cuprinde pe “rumeno”. Vina era a lui, dar pentru ca aveam numere ce incepeau cu RO el dadea vina pe mine ca nu-i in stare sa se urce in masina…

  15. alunelu Reply

    Ultimele 6 concedii le-am petrecut in aceeasi echipa – noi si niste prieteni/neamuri. Nu mi-a parut rau niciodata ca am mers impreuna, de fapt in fiecare an abia asteptam sa ne vedem. De fiecare data am fost in alt loc, stabilit de comun acord. Concediile petrecute impreuna au sudat prietenia noastra, iar copiii nostri au o relatie super.
    Poveste memorabila: ne-am dus in Prater la Schweizerhaus si am crezut ca noi, cei 4 adulti si 3 copii, putem razbi doua stelze (Google images “stelze Prater”) cu garniturile aferente. Ne-am declarat invinsi in mod rusinos, dar ne-am lins pe degete. De-atunci am recomandat locul tuturor cunostintelor care aveu drum in Viena si toti mi-au multumit 🙂

    @Nae: eu ma trezesc in fiecare zi insurat, fie ca beau, fie ca nu.

  16. cartus Reply

    Anul trecut am fost la Paris cu treburi pe la Disneyland…pentru aia mica, nu pentru noi :). Plecarea din Otopeni, sotia mai paranoica zice acasa “banii ii tin eu in vesta asta ca sa nu te buzunareasca cineva”. Eu sunt ok (ca n-am ce face) si ne trezim in Otopeni ca ea a uitat vesta acasa cu tot cu bani. “mi-era cald si am dat-o jos un pic”. Acum, noi in Otopeni, vesta acasa, avionul tras deja la porti. Am sunat-o pe soacra sa ne trimita prin Western banii acolo. Nu zic cand am schimbat euro ce goana era pe a mea nevasta pe cursul cel mai bun samd. Comision Western = 50 euro. Am rezolvat-o si cu cursul cel mai bun asa, Cea mai buna prima zi de concediu la Paris!!!

    PS nu-mi da mie excursia ca am deja bilete la Barcelona (tot la parc de distractii pentru aia mica) in Iunie, ma da afara sefu daca afla ca plec si in Mai, ok?

  17. Amalia Reply

    Am mers si noi in Portugalia (eu si sotul). Si am mers prin luna aprilie ca sotul e mai alb de felul lui si sa nu prindem calduri si temperaturi mai mari de 15 grade ca a meu sta numai sub umbrela si nu mai iese de acolo pana noaptea, ca vampiru . Ca facut , erau vreo 25 grade pe acolo ca ne-am si balacit in piscina. Si am vrut sa vizitam Cabo de la Roca(cel mai vestic punct european) care era cam la 20 minute de mers pe jos. Problem : am uitat crema de protectie solara, si am cumparat de la ceva stand stradal o crema din aia ieftina cu cea mai mare protectie pe care o aveau . Si pornim la drum, caldura mare! si vedem ca in jurul nostru se strang musculite (oleaca mai mari decat cele romanesti), si vedem ca se apropie din ce in ce mai multe si roiesc in jurul sotului (ditamai om de 2 m). Pana sa ajungem la destinatie mustele roiau in jurul sotului ca in jurul unui cal sau a unei vaci -nu am mai vazut asa ceva! trebuia sa se opreasca din 2 in 2 secunde si se tot scutura si batea din maini si picioare ca intre timp au prins si gustul de romanas care se pare ii bun si il piscau de zor. Imi era mai mare rusinea cum se uita lumea la el..cu muste peste tot (pe maini, picioare, fata) si cum se tot scutura si zbatea innebunit. In toate pozele apare de zici ca era la ora de gimnastica ca nu am reusit nicicum sa il tin nemiscat o secunda ca ii intrau in ochi si nas!
    Si asa restul vacantei am vizitat Portugalia seara si intr-o zi in care a plouat ca in rest nu a mai avut incredere in cremele locale ..

  18. Tudor Mihail Stefan Reply

    Bulgaria. Vidin. Prin doua mii si un pic. Ma cazez la un hotel care, prescurtat, suna imperativ: BESETE 😆 . In limba de acolo insemna Bulgaria Sport Turism. Totul a fost ok pana cand mi s-a descarcat telefonul si nici incarcator nu aveam. 🙁 Stiam eu ca pe la hoteluri poti cere la receptie sa te trezeasca la o anumita ora asa ca zic sa incerc si eu. Ma – imi spun – e Vidin, colea la doi pasi e Calafatu’, jumatate din astia vorbesc romaneste…. La receptie, o doamna distinsa care parca iesise de sub mana unui hairstilist specializat in tunsori cu mixerul. Buna seara, va rog…. “Ne govorete rumunschi”, zice receptionista. E firesc, zic eu, mi-am ales gresit jumatatea, asta e din cei care nu stie romaneste si incerc in engleza. Please, wake me… “Ne govorete…”, zice iar receptionista. 😯 Au, Doamne! Cum nu mi-am date seama? E trecuta de 50, sigur e de moda veche si stie franceza. Si incep… S’il vous plaît, me réveiller, … “Ne govorete”, zice iar tanti. 😯 Deja imi venea sa renunt dar 💡 Scot o foaie de hartie, desenez un ceas si trec numarul camerei. “okey”, zice tanti si zambeste. A doua zi, a venit cineva si batut la usa. Ca meniul sa fie complet, in fata hotelului, un pui de minoritar de al lor caruia la noi ii zice puradel isi da seama ca sunt strain si imi zice “Sir, give me some money please”. El se adaptase…. 😛

  19. Christian Tour Reply

    @Marian S , fiecare poveste va intra la tragerea la sorti daca este unica. Asa ca daca ai o alta poveste in afara de cea despre cumnata amicului tau o asteptam cu interes 🙂

  20. Honci Baci Reply

    Romania.2011, 5 zile in cap aurora cu peripetii maxime la cazare tipic romaneasca si inca 4 zile la cort in munte.
    Despre mare … nimic bun, tern, apa, soare, imbulzeala, muzica stridenta (adica tot ce nu imi doresc io, da vor fetele).
    Insa muntele … acolo situatia e alta.
    Day1. Ne parcam intr-o prima etapa langa Busteni. Locul ales ceva camping ca deh … sezon de ursi. Nevasta nevrozata maxim ca nu gasim un loc mai de doamne ajuta intinde cu juma de mana cort si alte acareturi. Vecinu de langa, baga mare de cina (pe semne era randu lui) mici cu cartofi prajiti. Noi mai tantalai, ceva conserve si din astea. Pe la 11 se aud niste huruituri din padure. In 10 min toata protipendada cu scartzait de cauciucuri si faza lunga, dadea prin padure ca dupa ozn-uri (ca cine nu vrea sa vada ursu carpatin in marime naturala :mrgreen: ) Nevroza se transformase deja in panica. Aia mica era si ea speriata. io mascul alfa ies din cort si dau un ochi. Ursoaica se luase la tranta cu un container si toti erau mirati ca dom’le ce putere are… normal ca avea si 2 pui cu ea care se maimutareau in copac. o chem pe aia mica si ii arat. oaaa, ce draguti si adorabili si ce frumosi is … dupa 10 min dormea. nevasta insa a facut un atac de panica maxim cum nu vrei sa vezi si cum cre ca face scaraoschi can nu dibuie vreun sufletel. ca sa ne luam si sa plecam. cu chiu cu vai adormim … Dimineata, ne trezim in aceeasi harmalaie in care adormisem … vecinu constata ca ursoaica o fo al naibii de isteata si o evitat toate sistemele lui anti efractie si o ajuns la micii aia ramasi si ca i-o facut praf nu stiu ce bagaj unde mai avea ceva carnuri … Vazui io doborare de record la Bolt si la altii… da voi never ever asa miscare de dimineata (pe la 8) fara cafea si alintaturi la strans cort si plecat dracu de-acolo si niciodata nu mai facem asa ceva.
    Day 2. Ajungem intr-o poienita la poalele Pietrei Craiului … vis. Ne interesam maxim de ursi … nu doamna stati linistita … nu mai sunt ca pe vremuri… numa sa nu stati chiar cu grataru pe cort 👿 (consoleaza un localnic pe mandra). Oleaca de plimbare si gata … nimic special in rest.
    Prima noapte cre ca o dormit iepureste si s-o calmat ca totusi aci e frumos si e liniste. Io si Ruxi somn maxim … ca ursii…
    Day 3. Hai ca tre sa facem oleaca de traseu ca tare frumos mai ii si ii accesibil chiar cu copil de 3 ani. Luam rucsaci, copil si hai sus. Totul bine si frumos pana sus (cam greu la deal) da frumos … Sus … reward maxim: mure, zmeura, priveliste frumoasa .. totul perfect …
    De fapt nu prea ca am ignorat niste nori mai negri … eram pe ceva platou … si da-i cu tunete si vreo 2 traznete (da departe de noi). Foarte convinsi am ajuns in padure repejor ca acolo e mai ok cu astea (zic io in piele de survivalist)… Dupa vreo 10 min in care ne uitam cum vine ploaia … am pierdut marcaju … cautat de nebuni vreo 10 min, dupa care zic las ca nu ii mare smecherie, se vede locu in care tre sa ajungem, tre sa tinem numa directia si ne dam drumu la vale drept ca deh … asa invatasem io ca distanta intre 2 puncte … prostii. Dupa un pic de bajbaiala ajungem la niste boscheti; drum blocat, marcaj pierdut, copil obosit (chit ca mergea si in rucsac …) nevasta mai calma acu ca nu mai suntem expusi. Zic taci ca acu ii bine. Auzim noi ceva susur de apa si tot cu expertiza de survival zic : no pe aci in jos ca apa ii cea mai isteata. Mai oleaca de cascada cu apa pana in brau, mai cu apa peste bocanci 90% din traseu, mai cu pauza … in sfarsit … we’re home… In acea noapte … vantu nu a batut, ursii au hibernat, copiii au visat toti un ospat cu zmeura din aia buna… pulsul revenea la normal.
    Day 4. Ne trezim pe la 10, soare, frumos, proaspeti. Oleaca de febra noi adultii (nu po sa o numesc musculara ca …) Ruxi : tati … azi mai ploua? Nu zic, uite e senin si frumos. Ruxi : mai mergem sa mancam zmeura si mure?
    😯 O pauza luuunga se lasa peste noi cu miros de iarba proaspat plouata, soare sus pe un cer albastru cum rar ii pe la noi si noi uitandu-ne unii la altii si razand complice cu gandul la ce-am putut face. Spre seara ne luam si ne ducem spre casa.
    Dupa vreo saptamana Ruxi intrebata de bunici: ce ti-o placut cel mai tare in concediu? Zmeuuuraaaaaa.
    Dupa inca vreo luna (la editare poze) (io): Ruxi ce ti-o placut cel mai tare in concediu asta? Zmeuraaa.
    Anul trecut, cu marea langa, ghidati de un far, intr-un loc de poveste (cu rugi de mure langa valurile marii), 2 ursi se gandeau la zmeura de acu 2 veri …
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=630362070342446&set=p.630362070342446&type=1&theater

  21. Tanti Baci Reply

    Se facea ca eram in Vama, Vama Veche chiar, frumos loc cu tot felu de oameni interesanti si buimaci. In prima seara la “totem-ul” de pe plaja, incercand sa ma integrez in atmosfera exuberanta am simtit nevoie acuta de a merge la “1leu”, la toaleta mai exact. In ciuda faptului ca restul lumii alegea un loc ferit de ochii lumii, pe malul marii, pentru a se bucura de briza nocturna, inhibarile mele m-au impins spre “1 leu”. Strajer statea un domn bine facut, tatuat lafel de bine, si suficient de fioros incat sa te inhibe mai rau. Dupa o perioada de ezitare mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat sfioasa spre el. Fara sa fiu nevoita sa scot vreun cuvant, mi se adreseaza cu o voce cada si rasfatat:” hartiuta doriti?” Hallo ca da… si am pornit pe un culoar facut din lemne si placaj, intru intr-o cabina din acelasi placaj, acesta insa tapetat cu carpe kaki sfasiate unde mare mi-a fost minunea sa gasesc un vas de toaleta functional. Operatiunea a avut succes, ies increzatoare si ma indrept spre ghiuveta unde in locul oglinzii dau cu ochii de o coala A4 pe care scria de mana :”Arati bine, scuturati-va in ghiuveta”. (evident nu aveai de ce sa te stergi de apa pe maini). Teribil m-a amuzat si a doua zi cand vad pe plaja acelasi domn tot bine tatuat si cu ditamai colacu roz cu Hello Kitty care mergea spre mare.

  22. vamesul (sau fariseul) Reply

    Ca tot veni vorba de Vama… hai sa va spun patania mea. Acu cativa ani buni, de comun acord, cum trebuie sa se intample in orice cuplu (doamna Nievasta stie ce spun) am decis sa mergem la mare, vreo saptamana. Si tot de comun acord, marea sa fie la Vama Veche. Eu fiind nu prea dus pe la marem nostrum, nu cunosteam reputatia Vamii, si era si hat demult cum am mai zis, eu vietuiam prin strainatate, nu am stiut ce mi se pregateste. Calatoria am facut-o in regie proprie, cu o Toyota Corolla cam de o varsta cu noi, in care noaptea trebuia sa aprinzi bricheta sau lanterna sa vezi ceva, dar bine ca ii mergeau farurile si vedeai ce e in fata, inauntru nu trebuie sa vezi ce se intampla. In Vama am ajuns cam asa inainte de rasarit cu vreun ceas, numai bine sa apucam sa dam jos una alta din masina, sa pregatim asezatul cortului, sa inspiram briza sanatoasa, sa privim rasaritul tinandu-ne de mana… din astea. Si daca tot suntem la mare, cade-se sa facem si baie, normal. Ne asezaseram cu masina si cortul undeva unde ni s-a parut noua mai retras, ca ar putea fi nitel mai linistit. Ne intolim frumos cu costume de baie, si pornim spre tarm. Malul era dupa un mic damb, si cand dam fata in fata cu marea cea mare…pe tarm misunau numai si numai nudisti. Femei, barbati, femei si barbati cu copii de mana… erau raiul nudistilor! Unul nu era cu vreun petec de carpa pe el! Evident, aparitia noastra a trecut atat de neobservata cat ar trece un nudist intr-un sat de eschimosi… de altfel, cam asa ne si simteam, ca si niste eschimosi. Necazul nu era neaparat asta…ci faptul ca eu am o ocupatie care are foarte mult de a face cu biserica… acolo sunt cam in centrul atentiei, daca reusesc sa redau ideea… Si cand am zarit o tanara cunoscuta… pe loc am avut (si de atunci incoace am mereu) convingerea ca s-a intrebat: dar oare de ce nu se dezbraca si ei, daca tot au venit aici printre noi? De dezbracat nu am reusit sa ne dezbracam… am stat asa, de obraz, cat sa salvam aparentele…apoi miseleste ne-am facut bagajele, strans cortul, urcat in minunea care consuma 4 l motorina/100 km, si ne-am oprit tocmai in Mangalia, ne-am cazat in gazda, si ce minune de concediu am avut printre pensionari de numa!
    Acu, cu concursul… daca nu sunt chemat sa fac cele trebuitoare la priveghiul si la inmormantarea programate de One leg men pe 14 si pe 15 mai, mi-ar tihni sa cercetez Corfu! Dar numai daca promite Christian Tour ca nu ne duce la nudisti!

  23. RoseN Reply

    Hai sa mergem in Corfu, macar unul dintre noi 🙂

    Treaba asta s-a intamplat in Florenta!
    După ce am vizitat Palatul Pitti, pe o terasă am remarcat o apariție dulce, cu o pălărie eleganta. Gâtul alb, rozul mat al obrazului, ochii de un albastru deschis te făceau să te gândesti la nord. Părul, ridicat în şuvițe încrețite, avea tonuri roşcate superbe.
    – Vorrei un caffè macchiato freddo per favore! susură suav duduia.
    – Si, arriva subito signora!
    Cu un aer princiar a dezvelit o încheietură delicată, împodobită de o brățară cu pietre scumpe. Liniştea fu întreruptă de țârâitul poşetei. Tresări, se întinse să scoată telefonul, dar mişcarea fu prea bruscă, aşa încât se trezi cu cafeaua în brațe.
    – Futu-ți neamu’ mă-tii de telefon, băga-mi-aaaaş de idiot care ai sunat!

    Deci… cum să nu le iubeşti pe românce, mama lor de frumoase 😀

  24. Vlad FV Reply

    Imi plac paunii nespus, au asa o aliura imperiala.

    Dupa o jumatate de zi de batut Parcul Zoo din Barcelona ne asezam, la interior, la umbra unei Yukka, sa ne tragem sufletul, intr-ul loc amenajat pentru asa ceva. Acolo boutique cu racoritoare si meride. Printre altele un fel de meniuri de Mc asortate. Cartofii paie sunt gata rapid si ne pregatim de lupta cand in jur apare o oaste adversa de pauni, liberi, tantosi, unul mai fain ca altul. Nu eram noi scopul, in schimb erau cartofii paie calzi. Erau invatati.

    Am gustat si noi, mai mult suc, in schimb ne-am minunat servindu-i din palma si facandu-le pe plac paunilor. Cu cartofi. A fost spectacol!

Leave a Reply to Stephanie Cancel reply

Your email address will not be published.