În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (
LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune... adică de a scrie; 'nfine, vă explic eu!).
Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut
Amor-amor-amor
Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi.
- Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz?
- Mai rău!
Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul.…
continue reading →