Ziua în care mi-a venit să bat un primar

În weekend, am sărbătorit cu mult fast, ied la ceaun și vin alb încă un anişor din viaţa hinului – pe care-l sărbătorim cu mare drag de când a scăpat ca prin urechile acului de o intoxicaţia cu ciuperci care i-ar fi putut fi fatală. În acest scop, ne-am îndreptat către frumoasa comună Răşinari, de la poalele munţilor mei (ca să ştiţi şi voi: Sibiul are cei mai frumoşi munţi din lume, şi toţi munţii ăia sunt ai mei).

Mno: acum tre’ să ştiţi că Răşinariul este una din cele mai frumoase şi pline de istorie comune din patrie. Octavian Goga (un alt premier “ardelean cumsecade plecat la București pe care ni l-au stricat miticii și ni l-au făcut nazist, că el altfel ar fi fost băiat bun”), Emil Cioran (zis și “ultimul mare filozof francez” – wtf?) și o gașcă de alte personalități s-au născut acolo.
photo(23)
Plus că au și strada de Sub Costiță.

Munte, case frumoase, port tradițional, sat pitoresc… în același timp, dureros de jegos. Cum sunt, de altfel, sute de sate din România.

Așadar: în ciuda unor vestigii frumoase…

photo(14)
Casă de la 1882.

photo(13)
Biserică, sex. XVIII

photo(12)

photo(20)
Bustul lui Cioran, surprinzător de fain (asta deși românii nu știu să facă statui)

photo(18)
Casă tradițională. Suficient de mare încât să poată adăposti distileria, restul nu contează

photo(21)
Vând cartofi, rachiu, votați Johannis

photo(11)
Cruce veche

Și apoi încep mizeriile:

photo(22)

În miezul satului, PLIN, PLIN DE PET-uri de bere ieftină. Cumva am senzația că nu turiștii le lasă acolo.

photo(16)
Cărucior de copil aruncat în râu. “Unde e bebele???”, s-o panicat Gropărelu. “S-o lovit???”

photo(17)
Poliția nu are ce amenzi să dea, din moment ce avizierul lor găzduiește un pachet de țigări mototolit.

photo(19)
Literele de polistiren de la Căminul Cultural sunt mâncate de păsări.

photo(15)
Și, cireașa de pe tort: casa natală a lui Emil Cioran. Este casă particulară, nu se poate vizita. Primăria nu o cumpără, în schimb…

photo(10)
…tolerează cu grație un bust al lui Cioran vandalizat, cu nasul spart.

Bun: câți asistați sociali are primăria? Are, vă spun sigur, pentru că a sărit un cerșetor pe noi să ne ceară bani, că moare de foame. Mno: cât de greu poate fi să îi pui să curețe naibii albia pârâului? Nu îți trebuie decât o pereche de cizme de cauciuc și o juma’ de zi de muncă. Înțeleg că nu se pot renova casele fără termopane, că mai pui o poartă nouă la o casă de 200 de ani (nu sunt de acord, dar înțeleg, asta e), înțeleg că nu sunt bani de reabilitat tramvaiul care leagă Rășinariul de Sibiu, băi, da’ nici măcar să nu-ți strângi jegul din vatra satului? Cât de greu poate fi, dom’ primar?

Și acum, grație secolului XXI, îi voi trimite acest articol direct la primar@primaria-rasinari.ro.

18 lovituri, dă-i și tu!