Ziua în care mi-a fost poftă să bat un PDL-ist

Primisem o vizită de la ceva prieteni din Floreşti, ne jucam cu pruncii, când sună la uşă.

Eu tocmai mâncam cu poftă o varză cu afumătură (şold afumat de porc nevietnamez), şi sunt convins că în momentul în care nievasta o deschis, mirosul de afumătură delicioasă a călătorit cale de patru comune şi un oraş mai mititel. Şi sunt convins că, de fapt, de foame veniseră ei. Pedeleii.
– De la PDL suntem, se aude din uşă, sărutmâna, sărutmâna.
– NU PRIMIM CU COLINDA! zbier eu, cu gura plină-plină.
– Îmi pare rău, soţul nu doreşte să primim fluturaşi, le zice nievasta.
– Pdam crunchisterold adforoyney! se aude din uşă, neinteligibil, şi domnul pedeleu se uită, prin uşa crăcănată, către mine.

Îmi cerşea privirea.

Băi, frate! Deci mi s-or aprins obrajii ca un cuptor încins de nervi taurini. Am sărit peste patru scaune, de era să-mi julesc bunătate de nas gropăresc, am ieşit afară şi i-am întrebat pe cei doi – un băiet şi o fată – negru pe alb de furie:
– De la ce partid?
– PDL, zice un june cam de vârsta mea, dar fără cearcănele mele; tânăr pedelist, probabil familie bună, ţinut în puf, sigur nu o tras ca mine nopţile să-şi plătească ratele.
– ACUMA SE VINE? ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ??? Nu, nu aşa, nu se vine încoace în campanie. Vă aştept în afara campaniei.
– Păi am fost şi acum două săptămâni!
– Aha! Păi şi acum două săptămâni nu tot pentru că urma campanie veniserăţi?
– …
– V-aţi bătut joc! Toţi! Şi fostul primar care nu o stat niciodată mai mult de două ore în Floreşti, care o fost pedelist, şi ăsta de acum! (ăsta de acuma e ceva PNL-ist care se pricepe la condus comune ca mine la condus moduluri lunare). Să vină aici toţi membrii voştri politici, în frunte cu primarul şi cu fostul primar – dar nu acuma, ci lunar, să vadă cum trăim!

Fostul primar a fost un nimic, un zero care dacă ar fi vrut intenţionat să facă rău Floreştiului, apoi comuna tăt ar fi arătat ca un mic Dubai; atâta de primar bun a fost.

Deci efectiv îmi tremura vocea de furie.

– Păi uitaţi aici, vă las datele consilierului local PDL! Să luaţi legătura cu el dacă aveţi vreo problemă!
– Da? Da’ o fost el vreodată aici măcar? Să vadă ce bălţi se fac la fiecare ploaie aici, la Profi? Să vadă că nu avem un parc mai de Doamne-ajută să ne ducem copiii la un tobogan, la nişte leagăne, că suntem aproape mai rău ca Mănăşturul?
– Păi de-aia vă lăsăm cartea de vizită a consilierului PDL!
– Ce carte de vizită e asta, fără e-mail? Fără un site?
– Staţi că vă dau acuma e-mailul! zice.

Între timp, intră în schemă un alt individ mai corpolent, cu aer mai de politician, care se ţinea mai deoparte. Ştiţi cum se ţinea? Când vin la colindat copiii de ţigan şi după colţ, să nu se vadă, stă tartorul care le va lua banii. Aşa se ţinea.

Şi toţi trei încep să se agite: ce e-mail avem? otepedelefloreşti@yahoo.com? (adresă de yahoo, ca săracii) pedeletineret@gmail.com? Şi numa’ nu cădeau de acord… În cele din urmă îmi livrează cartea de vizită a însuşi consilierului: Cristian Ovidiu Coroian.

Şi-mi trântesc şi o broşură cu Daniel Buda, candidatul pedeleu la europarlamentare.

Şi un pix.

Rămân perplex.

Un pix cu PDL.

Da, un pix cu PDL, ce te miri aşa, bloggere?

Dar măslina din olivieră numai acuma apare:
– Daţi-mi, vă rog, numele şi prenumele.
– Ha? zic.

Oamenii erau deja cu hârtia în mână şi cu pixul pregătit.
– Groparu Nemernic, le zic.
– Telefon?
– Staţi un pic! zic.

Le iau din mână foaia: LISTA SUSŢINĂTORILOR PDL…

Băi frate, mă cuprinde un al doilea val de căldură, cu furie cu tot!
– CE-I ASTA???
– Păi e pentru… nu mai ştiu pentru ce zice că e, că-mi bubuiau timpanele de furie.
– NU SUNT SUSŢINĂTOR!!!!

Le dau numărul de telefon (n-au decât să mă sune toţi telemarketerii PDL-işti din emisferă, pentru că de ce să înjur pastelat numai în trafic?), dar le iau pixul din mână şi scriu mare: NU SUNT SUSŢINĂTOR! Şi trag o semnătură de copil de clasa a doua. În nici un caz semnătura mea. Să n-aibă ce să imite. E mai sigur aşa.

Ne despărţim. Intru în casă.

Îmi termin afumătura, dar nici foame nu-mi mai era.

Apoi deschid calculatorul şi caut pe google “Cristian Ovidiu Coroian”: nimic despre om sau politician, un Facebook, un e-mail, un CV, nici măcar un blog pe blogspot. Deci NIMIC. Site-ul primăriei Floreşti dă eroare la CV-ul consilierului.
floresti

Ba da, ceva-ceva tot este:
– nişte publicaţii despre oi şi ghiboliţe şi agricultură
ceva legat de albine – nota bene, din care reiese că nici el nu locuieşte în comună
+ bonus: un mic scandal de corupţie. Un apartament ANL primit cu cântec.

Realizări politice găsite de Google? Păi, un cabinet dentar pentru copii, tineri şi nevoiaşi. Dotat de primărie. Că e mai greu să propui ceva constructiv, mai bine repari dinţii alegătorilor pe banii fraierilor (oare asta nu era sarcina pesedeului?). Şi noi nu avem Minister al Solidarităţii Sociale sau Casă de Asigurări de Sănătate.

Conversaţia (care a durat un pic mai mult decât ce am scris eu aici) a luat sfârşit în momentul în care pedelecii începuseră să-mi bage rahat politicianist sub nas. Dar vai, dar cum, dar haideţi, dar faceţi o cerere dacă sunt probleme. Am simţit că dacă aş mai fi rămas acolo să ascult, mi-aş fi pierdut bruma de calm pe care-o mai aveam şi ar fi urmat o tentativă de sugrumare a trei oameni cu două mâini. Acuma, când faza s-a răcit, stau şi mă întreb: cum ar fi fost dacă aş fi început să fac scandal? Să mă apuc să-i iau de guler pe toţi şi să-i dau afară, urlînd ca în junglă? E blocul în care EU plătesc rate. E proprietate privată. La o adică, puteam cere ajutorul Poliţiei să mă ajute să-i evacuez. Şi aş fi filmat totul şi aş fi pus pe youtube. Să vadă toţi porcii că ne-am săturat de ei. De toţi. De Ponta şi de Băsescu şi de Antonescu şi Boureanu, Geoană, Mitrea şi toţi cretinii, puşcăriaşii şi penalii, Vadimii şi Stolojanii şi Udrele. Poate-poate. Poate.

Şi, pentru că e prea târziu cu pedeleii, îi invit să vină la mine pe hoţii de la PSD. Pe trădătorii şi oportuniştii de la UDMR. Pe impotenţii de la PNL. Pe reduşii de la PPDD. Pe lichelele de la PC. Pe atrofiaţii de la PNŢCD. Mai sunt? Pe reprezentanţii etniilor care freacă manganul în Parlament (Mădălin Voicu a primit 2 sau 3 emailuri despre Usturoi, nici măcar nu a catadicsit să răspundă, pentru că e ocupat să semneze condica la emisiuni mondene cretine). Pe toţi, că acuma îi aştept, n-or să mă mai ia ca din oală.

Haideţi la întâlnirea cu un alegător extrem de nemulţumit, vă rog eu, haideţi şi cerşiţi-mi votul.

17 lovituri, dă-i și tu!