Weekendul care tocmai a trecut

– am tras o tura cu masina sambata la Marisel, la coada lacului Tarnita, unde am descoperit ca lu’ Razvan ii e mai frica de înălţime decât de concediere; si care Razvan o incercat să mă mituiască, încă nu se ştie cu ce scop, şi mi-o dăruit o perie de curaţat parbrize, el zice că e pentru maşina mea, da’ cred ca si-o dat seama că la cât de prost conduc io însamnă că fac prost tot ce fac, şi aş face mai bine să mă apuc de curăţat parbrize prin parcări ca să-mi plătesc ratele; aşa, si deci Răzvan nu era singurică, ci cu domnişoara alfa de la el din cuplu, of cors, săr’na, domnişoră! Şi am găsit o peşteră care fusasă ceva mină ori de uraniu, ori de pietri, dar fincă nu avuserăm lanternă cumsecade am amânat pentru altă dată explorarea, că la gaura asta neagră trebuia musai lumină, nu mere ca cu alte găurici, unde mai degrabă preferi întunerecu’, să nu îi vezi moaca ei plină de dezgust că iară puţi a ceapă când o dezbraci!
– am tras o tură cu maşina şi duminică, când mi-a reuşit şi prima mea parcare cu spatele în oraş, şi dupe aia am mers la Băişoara, unde anumite feţe politicieneşti şi-au sughiţat maţele lor opărite de beuturi fine, fincă le-am trimis gânduri de bine fincă drumul arată, sincer, cam ca dupa borbandament. La întoarcere maşina o început să se smucească, să se scabreze şi să se opintească, şi abia-abia am ajuns acasă; cred că e din cauză că am uitat să îi mai şi bag gazolină (io mai uit din când în când şocul tras, şi atunci consumă cât un Hummer), şi sper că piesa aia misterioasă de care am auzit azi-dimineaţă, aia de-i zice jicler, să nu se fi înfundat.
– în rest nimic. Nij nu ştiu de ce mai ţiu blogu ăsta subţire cu atâta cheltuială, fincă viaţa mea începe să devie boring. Nici şoferii de pe drum nu mă mai claxonează ca altădată…

12 lovituri, dă-i și tu!