Viața în Cluj – mai cu bune, mai cu rele

Vineri dimineața mergeam la cooperativă în autobuz.

La un moment dat, cineva din fund, scuzați-mi expresia, strigă:
– Spuneți să oprească autobuzul, că i s-a făcut rău cuiva aici!

Tot autobuzul pică în bystander effect. Groparu ar fi preferat să dea mai departe Like la pisici de pe telefon; dar, într-un final, niște inițiativă îi irigă nițel mintea și strigă la șofer să oprească; apoi se îndreaptă către fundul autobuzului.

Pe drum, dau de un tânăr – ca mine, hehe – care bloca drumul. Îl ating:
– Te rog, hai cu mine să vedem despre ce e vorba.

Nimic. Nici un mușchi nu-i tresare, era inert ca o piatră care-și face selfie.
– Hai cu mine, te rog, că poate e nevoie să-l ridicăm.
– …
– Nu vrei?
– …

Mă strecor și mă duc singur mai departe. Între timp, autobuzul oprise la Sora.
– Ce s-a-ntâmplat?
– A picat pur și simplu! zice un tinerel.
– L-ați întors pe o parte?
– Da!
– Respiră?
– Da, că am verificat.
– Ați chemat ambulanța?
– Da, zice o tânără de lângă.
– DOMNULE! TREZIȚI-VĂ! zice tinerelul.
– …dacă e atac cerebral, zic, cred că e mai bine să lași creierul să-și revină singur, că dacă și-a pierdut cunoștința știe organismul mai bine ce trebuie făcut.

De ce naiba nu am făcut vreun curs de prim ajutor? De ce? Și dacă am făcut, de ce am uitat tot?

Într-un final oprește o ambulanță, după ce-l examinează pe omul căzut pe jos (om pe la 55 de ani) îi întreb dacă îi pot ajuta cu ceva, apoi mă tirez la muncă pentru că am primit răspuns negativ.

2. Azi, luni, merg să-mi iau moștenitorul de la after school. Era vreo 17:30.

Pe strada Paris aud un claxon, apoi altul… o mașină (mă rog, un Citroen C3) nu mai pornea la semafor. Fără avariile puse.

Mă uit: scandal în trafic? Oare blochează intenționat? Înăuntru, o duduie vorbea la telefon, în timp ce ceilalți spumegau într-o coloană de 2 km.

Îi fac semn: te împing?

Iese repede:
– Nu știu ce e cu mașina! Acuma încerc să iau legătura cu mecanicul, nici avariile nu mai merg!
– Suie sus că te împing până o scoți de pe drum, să nu blochezi traficul.

O împing, parchează… iese afară vorbind mai departe cu mecanicul, mulțumește, Doamne-ajută, mă tirez.

3. …și nu fac 50 de metri, că, la o intersecție, se petrec următoarele cu viteza luminii:
– un șofer vine cu mașina până adânc pe trecerea de pietoni de pe Onisifor Ghibu, pentru că nu avea vizibilitate din cauza altui șofer care parcase chiar pe colț;
– un nene pe la vreo 60 de ani, ofuscat de faptul că șoferul nu a oprit suficient ca să-i lase loc să treacă, începe să înjure;
– șoferul coboară geamul, probabil pentru un schimb de amabilități specifice ocaziei; când
– moșul se avântă, și pac! Îi trage o smetie peste felinare șoferului. Care șofer
– iese afară din mașină și începe să-i cărăbănească cu generozitate pumni și pălmi peste fălcuță.

Groparu sare să-i liniștească… dar nu m-am băgat între ei, că erau prea mulți pumni pe acolo, și eu îmi iubesc fața cu o pasiune fierbinte; pe când încercam să-i explic seniorului că șoferul nu avusese vizibilitate, de-aia ocupase trecerea de pietoni, și să-l liniștesc pe șoferul care recrea scena finală din orice episod al francizei Rocky, pensionarul pică la pământ, din fericire fără să dea cu capul, eu sar să-l ridic… între timp apare și un cetățean pe la 50 de ani cu bicicleta, care scoate lanțul de la bicicletă și se aruncă amenințător pe șoferul care, spumegând, încerca să-i explice că nu el o-nceput…

Ca la nebuni! Io-l împing pe cel bătut dincolo de trecere (deja cam bătea în retragere), cetățeanul cu lanțul-de-bicicletă-sabie-laser sare și el pe moșneag în timp ce se certa mai departe cu șoferul, io zbieram și io la toți trei… 19 secunde și 14 carabe după izbucnirea conflictului, biciclistul era deja călare pe bidiviu și-și urma mai departe destinul, pensionarul cu temperament de pechinez care pornise toată conflagrația spălase deja putina (mno, greu cu meno-andropauza la bărbați, să nu credeți, doamnelor, că numai vouă vă este greu!), șoferul era înapoi la volan… mă apropii de el:
– Bă, nu te mai lua, bă, la bătaie cu toți, ești nebun? Pana mea!
– Îl omor, futu-i mama lui!
– BĂ! ÎL PĂLEȘTI PE UNU’ DE ĂSTA, ÎȘI DĂ CU CAPU’ DE ASFALT ȘI FACI PUȘCĂRIE!!!!
– Bă, da’ io dau jos geamul la mașină să văd ce vrea și-mi trage o palmă?
– BĂ, DA’ FACI PUȘCĂRIE!!!
– O fut pă mă-sa! Fac și pușcărie!

Și s-o tot dus unde-i era scris.

Mno! Ce era să fac, mi-am scos și eu mărul din buzunar și am plecat mai departe ronțăind dintr-ânsul.

La after school, firește, ca să-mi iau moștenitorul.

11 lovituri, dă-i și tu!