Vă-nvăţ io minte să mai tot alergaţi!!!

Nu vă enervează ăştia, dom’ne, care toată ziua aleargă prin parcuri cu căștile pe urechi, ascultând cu volumul la maxim discursuri motivaționale și audiobook-uri hipstereşti despre istoria imperiului sumerian sau formaţii care cântă la Electric Castle? Și îi mai și vezi apoi sâmbătă de sâmbătă cum își pun poze cu ei cu medalii câștigate pe la maratoane, îmbrăcaţi în Spandex-uri mulate ca la gay parade, că n-ai avea curaj să te plimbi îmbrăcat aşa prin judeţele în care s-o atins pragul la ultimul referendum?

Nu? Nu vă enervează?

Staţi că vă-nvăţ io minte, mi-am zis, şi mi-am luat o bunătate de şaorma chiar de la intrarea în parc, din aia cu de toate, şi mi-am văzut de drum chiar pe aleea unde alergau toţi ca apucaţii, ca să aibă apoi motiv să râdă de noi după ce pun pe Facebook kilometri întregi număraţi cu Strava, că anume fac asta, ca să te simţi tu mizerabil şi gras şi sedentar şi, în curând, cardiac.


Where is your God now?

Şi nici nu ştiţi ce bine-o fost şi ce succes am avut, că vreo trei alergători s-au oprit şi s-au uitat după mine lung şi gâfâind de poftă în timp ce eu mormăiam de plăcere şi-mi picura nişte sos de usturoi pe bărbie; un altul o plecat direct acasă după ce-o mirosit cocktailul de arome, şi un alergător chiar am văzut c-o înjurat cu sete şi şi-o schimbat traseul să-şi ia şi el o şaorma, bag picioarele în ea cură de slăbit; şi cea mai afectată a fost o fată mai plinuţă care-o-nceput să plângă de poftă, că nu poţi învinge foamea cu citate de pe Instagram, că foamea nu prea le are cu Social Media.

Şi aşa succes am avut, că mâine seară repet experimentul cu şase mici şi-o bere, iar poimâine ies la plimbare cu o ciorbă de burtă cu mujdei într-o halbă de plastic pe care scrie Ciucaş.

În două săptămâni scap eu oraşul ăsta de ei, vedeţi voi numa’, şi-apoi mă extind şi-n provincie.

9 lovituri, dă-i și tu!