Un bunic şi un iPad

Se spune că dacă îţi cumperi un iPod, Dumnezeu salvează o balenă de la înec; la un iPhone 4S, un număr de 4S traficanţi de fildeşi din Kenya sunt împuşcaţi şi apoi sodomizaţi în faţa întregului trib, să servească drept exemplu; iar la fiecare iPad cumpărat, Dumnezeu plămădeşte un viitor taximetrist cumsecade şi un şofer de BMW neagresiv şi îl duce pe Crin Antonescu de urechi în Parlament la şedinţe.

Una din jucărelele astea pe care Apple le vinde la suprapreţ (silenzium! le vinde la suprapreţ, da?), adică un iPad 2, ajunge şi la colegul meu Adi, via soru-sa din Dubai. Io mi-aş fi dorit foarte mult să am şi eu soră în Dubai, dar ea, biata, mai departe de Germania nu o mai ajuns, că s-o şi măritat cu un neamţ ai cărui bunici au pierdut vreo două războaie importante secolul trecut.

Revenind la coleg, acesta – ce să facă şi el, no! – îşi ia familia într-o zi şi merge să-şi viziteze bunicul, undeva pe lângă Beiuş, acest Napoli al României unde românii beau rachiu de pere şi dansează non-stop dansul pinguinului; da’ non-stop! Şi după ce discută un pic cu bunicul, zice: ia să-ţi arăt nişte poze din Dubai cu soru-mea şi fetiţa ei!

Şi scoate iPad 2-ul şi îl înmânează bunicului, pe principiul că oricine poate manevra un ecran cu iOS, tânăr, bătrân sau unghie de deget mijlociu. Şi îi arată cum dă pozele mai departe, şi bunicul începe să frece ecranul cu deştele ca DJ Tiesto la discuri.

Şi în timp ce bunul se uita la poze, colegul Adi îi trimite un SMS surorii: dacă vrei să vorbeşti cu bunul, sună acuma! Iar surioara din Dubai a şi sunat imediat şi a cerut să vorbească cu bunul:

– Sărumâna, bunule, ce faci, eşti bine, eşti sănătos?
– Da, fac bine, zice bunul; uite, mă uit la nişte poze cu voi pe o tăviţă.

Epic grandpa is epic.

19 lovituri, dă-i și tu!