Un bunic şi un iPad
Se spune că dacă îţi cumperi un iPod, Dumnezeu salvează o balenă de la înec; la un iPhone 4S, un număr de 4S traficanţi de fildeşi din Kenya sunt împuşcaţi şi apoi sodomizaţi în faţa întregului trib, să servească drept exemplu; iar la fiecare iPad cumpărat, Dumnezeu plămădeşte un viitor taximetrist cumsecade şi un şofer de BMW neagresiv şi îl duce pe Crin Antonescu de urechi în Parlament la şedinţe.
Una din jucărelele astea pe care Apple le vinde la suprapreţ (silenzium! le vinde la suprapreţ, da?), adică un iPad 2, ajunge şi la colegul meu Adi, via soru-sa din Dubai. Io mi-aş fi dorit foarte mult să am şi eu soră în Dubai, dar ea, biata, mai departe de Germania nu o mai ajuns, că s-o şi măritat cu un neamţ ai cărui bunici au pierdut vreo două războaie importante secolul trecut.
Revenind la coleg, acesta – ce să facă şi el, no! – îşi ia familia într-o zi şi merge să-şi viziteze bunicul, undeva pe lângă Beiuş, acest Napoli al României unde românii beau rachiu de pere şi dansează non-stop dansul pinguinului; da’ non-stop! Şi după ce discută un pic cu bunicul, zice: ia să-ţi arăt nişte poze din Dubai cu soru-mea şi fetiţa ei!
Şi scoate iPad 2-ul şi îl înmânează bunicului, pe principiul că oricine poate manevra un ecran cu iOS, tânăr, bătrân sau unghie de deget mijlociu. Şi îi arată cum dă pozele mai departe, şi bunicul începe să frece ecranul cu deştele ca DJ Tiesto la discuri.
Şi în timp ce bunul se uita la poze, colegul Adi îi trimite un SMS surorii: dacă vrei să vorbeşti cu bunul, sună acuma! Iar surioara din Dubai a şi sunat imediat şi a cerut să vorbească cu bunul:
- Sărumâna, bunule, ce faci, eşti bine, eşti sănătos?
- Da, fac bine, zice bunul; uite, mă uit la nişte poze cu voi pe o tăviţă.
Epic grandpa is epic.
1giolly
la 22 February 2012 at 23:32
Eu am venit acum acasa cu un Ipad2. Si le aratam alor mei cateva poze. Taica-miu ii spune tablou.
2Pavel
la 23 February 2012 at 8:45
Mama, şi după ce i-am zis de zeci de ori de CD la CD, ea tot casetă le zice. Pentru că pe la începuturi, de pe CD-uri ascultam muzică şi ea s-a obişnuit să le zică casete.
3Evergrey
la 23 February 2012 at 9:35
acest Napoli al României – e un text prea bun pentru dezacoarde
4Groparu
la 23 February 2012 at 9:41
@ Evergrey: esti platit de concurenta sa-mi faci observatii!
(mersi de feedback, am remediat)
5UnPorc
la 23 February 2012 at 9:51
Bunicii astia sunt teroare cu tehnologia. Unul dintre cei doi pe care-i posed, mi-a dat o replica de am ramas si eu “tablou”: “Pfui, drace, am ajuns sa o vad si pe asta. Masina care vorbeste cu tine si iti spune unde sa mergi. E mai rea ca soacra, zau….”
No, ce sa-i mai raspunzi la faza asta??
6Groparu
la 23 February 2012 at 10:14
@ UnPorc: da. Noroc ca nu tre sa te si insori cu fata GPS-ului, ca ai fi avut o noapte a nuntii pe care nu cred ca ai uita-o vreodat’!
7dari
la 23 February 2012 at 10:27
Bun, de retinut, abia astept sa iasa tavita3!
Filmuletul asta cred ca se integreaza bine in tema.
http://www.youtube.com/watch?v=gUCpOYdG8hM
8Groparu
la 23 February 2012 at 10:30
@ dari: demential
))
9Cristi
la 23 February 2012 at 11:02
Faza la primarie. O femeie mai in varsta intreaba de dosarul ei “Sunt si eu pe televizorul ala?” cu referire la monitorul calculatorului.
10Sunshine
la 23 February 2012 at 11:11
Si denumirea de “tableta” o consider la fel de bizara. Tavita, tablou, ecran etc, oricum n-as sti cum s-o denumesc.
11flobits
la 23 February 2012 at 11:38
Ce tare era sa zica bunicu’ ceva de genu’
”
“Ma uit la niste poze cu voi, da’ nu se vede asa bine. Mai bine v-ati fi luat android
12Chris
la 23 February 2012 at 11:41
Super articolul!
Imi place cum ai descris Beius-ul
13RBoy
la 23 February 2012 at 13:06
La cât scor are un iPad 2, este o tăviţă cam scumpă.
14ILUZIA
la 23 February 2012 at 13:15
mi-am amintit si eu de-a mea buna. Cand am implinit eu 14 ani a chemat-o pe mama deoparte si i-a dat 3 hartii de 100 lei sa-mi cumpere si mie un bayram ca a auzit ca-mi doresc mult.
15adrian
la 23 February 2012 at 16:30
Inca una:
Eram student prin 2000, 2000 si un pic, si ma pregateam sa merg in state cu work and travel ca tot studentu clujean.
Cand a auzit bunica-mea ca plec in SUA, mi-a dat o hartie de 2 dolari noua-nouta sa am de drum…(nu stiu nici acum de unde naiba avea ea 2 dolari la vremea aia intr-un sat uitat de lume)
16Romina
la 23 February 2012 at 19:56
sunt incantata de modul in care scrii si o sa iti mai vizitez blogul… super tare si articolul asta si celelalte care le-am citit pana acu
) o sa imi rezerv cateva ore sa il sap bine blogul tau 
17Ovidiu
la 24 February 2012 at 11:56
apropo de asta, cele mai dementiale faze sunt acelea in care trebuie sa le explici (prin telefon) parintilor cum sa utilizeze pc-ul. Mie imi ia cam 10 minute pana reusesc sa o lamuresc pe mama cum sa-si puna o melodie din winamp
18Nexulescu
la 25 February 2012 at 23:47
Un prieten foarte bun vine acasa (el, ea: 30 de ani), mai sunt 2 zile pana la ziua ei.
“Iubito, ti-am adus cadoul de ziua ta, ca a ajuns mai repede” si scoate pachetul…
“Uau! Mi-ai luat pastila~!!!”
pana la urma nu era “pastila”, ci doar un laptop amarat, dar roz. True story, veche de o luna.
19Maldita
la 26 February 2012 at 21:46
Cand i-am zis mamei c-am primit un iPad cadou, m-a lasat paf cu intrebarea: “ce-ai primit? Un iPod?” Habar n-aveam ca stie ce-i aia.
)